Cuvinte din vremea bolii

Ne vorbește Sfântul Calinic al Edessei († 8 august)

Una este să fii pregătit, şi alta să fii pregătit pentru orice.

*

N-avem decât să fim orbi trupeşte. Ceea ce contează este să avem Lumina lui Dumnezeu în suflet, să avem ochi duhovniceşti.

*

„Căci pentru mine viaţă este Hristos şi moartea un câştig. Dacă însă a vieţui în trup înseamnă a da roadă lucrului meu, nu ştiu ce voi alege. Sunt strâns din două părţi: doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos, şi aceasta e cu mult mai bine; dar este mai de folos pentru voi să zăbovesc în trup” (Filipeni 1:21-24).

Aceasta o spune Apostolul. Nu este pentru noi, e mai presus de noi. Dar facă-se voia lui Dumnezeu.

*

Fiul meu, sunt un episcop păcătos, dar mă tem de Dumnezeu şi iubesc Biserica şi slava ei. Să spui aceasta când voi muri.

*

Atâta timp am vorbit despre răbdare... Acum trebuie să împlinesc ceea ce am spus.

*

Dacă n-am ajuns la cruce, n-am făcut nimic. Suntem nimic.

*

Să urci în clopotniţă şi să strigi de-acolo că cel mai fericit om este omul lui Dumnezeu!

*

Să vorbeşti despre bucurie şi să spui că trebuie să ne bucurăm chiar şi în spital, în boală!

*

De vreme ce Dumnezeu ne iubeşte, nu avem cum să nu-l iubim pe fratele, pe aproapele nostru.

*

Toţi oamenii sunt buni.

- Dumnezeu mi-a dat rude, colaboratori şi fii duhovniceşti buni.

- Sunteţi bun Înaltpreasfinţia Voastră, de aceea le vedeţi pe toate bune.

- Sunt un fariseu. Poate că fața mea, câteva daruri exterioare m-au făcut să par aşa. În realitate, sunt un impostor. Ce ştiu eu despre mine nu ştie nimeni altul.

*

Când s-a trezit din comă, Sfântul Calinic a spus cu lacrimi: „M-a lăsat Dumnezeu în viaţă ca să mă pocăiesc”.

*

Sunt o zdreanţă. Sunt mort. Am înşelat lumea cu figura asta a mea, de aceea îngăduie Dumnezeu să sufăr acum. Or să mă mănânce şerpii.

*

Ştiu foarte bine că pentru păcatele mele am această boală.

*

Fiule, nu osândi pe nimeni. Nu mă pune nici pe mine să osândesc, fiindcă eu sunt la judecată în ceasul acesta. Aştept judecata şi nu trebuie să osândesc pe nimeni.

*

Dacă o să mai trăiesc, n-o să mai osândesc pe nimeni. Dacă o să mă învrednicească Dumnezeu şi o să ies să mai predic, nu voi mai spune nimic, fără numai: „Doamne, îndură-Te de mine, păcătosul!”.

*

Mai bine să vină moartea trupească decât cea duhovnicească!

*

Poate Dumnezeu, cu boala aceasta, vrea să-mi spună: „Gata! Nu mai am nevoie de tine!”. Trebuie să facem ascultare.

*

Dacă aș putea să mă nasc iarăși, m-aş face simplu ucenic la un stareţ. Îmi place mult să fac ascultare.

*

Nu-mi pasă de boală. Aş vrea să fiu sfânt doar cu un picior şi-un ochi!

*

Dacă mi s-ar oferi o mitră de aur şi mi s-ar spune că nu costă decât o drahmă, tot n-aş cheltui drahma pe ea.

*

- Vă amintiţi, Înaltpreasfinţite, că în cuvintele rostite la hirotoniile diaconilor şi preoţilor spuneaţi adesea: „Fie să auzi şi tu fericitul glas: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune. Intră întru bucuria Domnului tău”?

- Voi auzi şi eu, fiule, acest fericit glas?...

Din „Sfântul Calinic al Edessei. Un om al lui Dumnezeu” de Mitropolitul Ierótheos al Nafpaktosului

Editura Bonifaciu 2023

Traducere de Mănăstirea Diaconești

Icoană de Mănăstirea Diaconești

În fotografie: Sfântul Calinic pe pat de boală, îngrijit de ucenicul lui, tânărul arhimandrit Ierótheos Vlahos