Cuvânt despre Spovedanie și Împărtășanie

Ne vorbește Sfântul Dionisie de la Colciu (†11 mai)

- Cât de des să ne spovedim?

- Cât de des? Cât de des, fiindcă alunecăm des. Să nu treacă mult timp între spovedanii, pentru că pe urmă uităm de multe ori necazurile faptelor celor rele. Să ne spovedim cât mai des, ca să fim cât mai apropiaţi de Dumnezeu. Dacă avem o patimă oarecare în sufletul nostru şi ne ţinem de ea că e bună, atuncea-i dărâmare!

Când ne ducem şi ne spunem necazurile Părintelui duhovnic care stă în faţa icoanei Mântuitorului Hristos, să ne osârduim să n-ascundem nimic, că dacă ascunzi ceva, nici cele care le-ai mărturisit nu se iartă. Dar dacă ai spus tot ce ai avut pe sufletul tău, atunci tot ce a înregistrat Satana în catastifurile lui se şterge automat şi rămâne sufletul nostru curat. Când ne spovedim, lui Hristos ne mărturisim; Părintele duhovnic este ca un martor că „da, într-adevăr, te-ai spovedit”.

„Fiţi sfinţi, că Eu sfânt sunt” (Levitic 20:7), zice Însuşi Domnul. Dar cum să fim sfinţi, dacă suntem în lumea asta plină de necazuri şi amărăciuni? Totuşi, uite cât de mare bunătate are Dumnezeu către noi, oamenii păcătoşi – stă mereu cu mâinile întinse şi ne aşteaptă pe toţi.

- Cum trebuie să ne pregătim pentru a avea o spovedanie curată? Ce trebuie să facem: să postim mai mult, să ne rugăm, să citim?

- Vezi cum scrie Sfânta Carte: „Pregătiţi-vă!”, că dacă nu eşti pregătit, atuncea e un lucru nepotrivit. „Să se ispitească omul pe sine”, adică să se pregătească, „şi aşa să se apropie de Dumnezeieştile Taine” (cf. I Corinteni 11:28), că Dumnezeieştile Taine sunt foc arzător, ard toate păcatele şi neputinţele şi greutăţile noastre. Dar dacă te apropii nepregătit, atunci te ard şi pe tine, s-a terminat! De aceea, trebuie pregătire.

Şi să nu îndrăznească cineva vreodată să se ducă să se împărtăşească fără să se spovedească. Multa rugăciune pe care o citeşte preotul are harul Sfântului Duh de la Dumnezeu, că aşa a dat bunul Părinte Ceresc, ca să se ierte mărunţişurile care le-ai avut. Spui ce păcate ai mai avut, ce-ţi mai aduci tu aminte, şi aşa te apropii de Dumnezeieştile Taine. Că foc arzător sunt Sfintele Taine, care ard toate păcatele, toate fărădelegile şi toate gândurile cele rele, dar dacă eşti cu nebăgare de seamă, există primejdia să te mai ardă şi pe tine.

De aceea zice Sfântul Apostol Pavel: „Să se ispitească omul şi aşa să se apropie de Sfintele Taine, că de aceea mulţi dintre voi sunt bolnavi, mulţi suferă, fiindcă se apropie de Sfintele Taine fără pregătire” (cf. I Corinteni 11:28-30).

Nu e nimeni vrednic să se împărtăşească cu Sfintele Taine, că acolo e Dumnezeu, Iisus Hristos, dar cât e în puterea omenească şi cât ne permit Sfintele Canoane ale Bisericii, să ne osârduim să fim aproape.

- Părinte Dionisie, vă rugăm să ne vorbiţi puţin despre Taina Sfintei Împărtăşanii. Cum să ne pregătim noi ca să ne bucurăm că ne unim cu Hristos în Taina Sfintei Împărtăşanii?

- Vedeţi, vedeţi? Atâta de mult S-a smerit Dumnezeu pentru ca omul – omul ăsta plin de păcate, om de nimic – să se învrednicească de Trupul şi Sângele Însuşi Mântuitorului Hristos! Cum am mai zis, Dumnezeu îi cheamă pe toţi: „Veniţi către Mine, toţi cei osteniţi, toţi păcătoşii!” (cf. Matei 11:28).

De aceea, ca să fie sufletul fiecăruia în pace, trebuie mai întâi să trecem pe la duhovnic, să-i spunem toate necazurile şi neputinţele noastre cu care ne-o înşelat firea, cu care ne-o înşelat Satana şi am căzut. Şi vezi câtă bunătate e la Dumnezeu! A dat darul acesta Preotului duhovnic, că, dacă te iartă, iertat rămâi, iar dacă nu te iartă, neiertat rămâi. Ceea ce leagă el pe pământ e legat şi în ceruri, şi ce dezleagă pe pământ este dezlegat şi în ceruri.

Tu, dacă mergi după adevăr, cunoşti că eşti vinovat. Toate cele despre care te înştiinţează sufletul că eşti vinovat trebuie să le spui duhovnicului. Altfel nu scapi de ele.

Gândurile care te distrug sunt cele pe care le-ai ascuns în inima ta şi, de-acuma, dacă nu le-ai spus, de-acuma acelea veşnic te macină şi ai, aşa, o nemulţumire sufletească. Şi vezi, te simţi ca şi cum n-ai fi iertat. De aceea trebuie, atât cât ne stă în putinţă, să spunem orice ni s-a întâmplat, şi trebuie să-i spui clar, ca să înţeleagă duhovnicul cum s-a întâmplat, ca să poată judeca cu harul Sfântului Duh, să-ţi dea puţinul canon, cum îl va lumina Dumnezeu. Trebuie să spui clar, nu aşa, politicos, „pe deasupra” numai.

Şi atunci rămâne sufletul în pace, că m-am dus, m-am spovedit la Părintele cutare şi i-am spus toate gândurile mele şi rămăşiţele gândurilor, şi sufletul saltă de bucurie. Da. Ca să rămână cugetul omului în pace trebuie să-i descoperi duhovnicului tot, toată greşeala pe care ai făcut-o, că greşeala este a omului, dar e făcută prin îndrăzneala Satanei care ne amăgeşte. Că omul e neputincios şi te amăgeşte vrăjmaşul.

- E vreun folos dacă ne împărtăşim mai des?

- Asta-i limpede, că doar Cine-i în Sfintele Taine?... Iei Trupul şi Sângele lui Hristos! Se poate să n-ai folos? Numai să ai oleacă de pregătire şi credinţă şi să te convingi că-i bine cum faci. Sigur că da.

Starețul Dionisie, duhovnicul de la Sfântul Munte Athos (Ed. Prodromos, 2009)