„Cum voi mulţămi Maicii Domnului?”

Ne vorbește Mitropolitul Ierótheos al Nafpaktosului

Sfântul Siluan Athonitul a fost un mare şi minunat teolog empiric, care I-a cunoscut pe Hristos şi pe Maica Domnului prin Duhul Sfânt. El a însemnat experienţele pe care le-a avut, iar după adormirea sa, aceste însemnări au fost publicate de Sfântul Sofronie Athonitul.

Sfântul Siluan spune că Maica Domnului n-a lăsat în scris întreaga ei viaţă fiindcă n-am fi putut-o cuprinde. Experienţa ei a fost atât de înaltă, încât a păstrat-o sub tăcere. El scrie:

„Maica Domnului nu a așternut în scris nici gândurile sale, nici iubirea sa către Dumnezeul şi Fiul ei, nici suferințele sufletului ei la răstignire, căci noi tot nu am putea a le cuprinde”.

Dar viaţa Născătoarei de Dumnezeu a fost făcută cunoscută Bisericii de către Hristos, şi aşa se explică faptul că, deşi nu s-a păstrat consemnat nimic despre ea și nici cuvintele ei nu au fost cuprinse în Scripturi, totuși sfinţii au scris multe lucruri despre dânsa.

„Măcar deși viaţa Maicii Domnului este ca și acoperită de o sfântă tăcere, dară Domnul au dat Bisericii noastre Dreptslăvitoare a cunoaște că Ea îmbrățișează întreaga lume întru a Sa iubire, şi în Duhul Sfânt vede toate noroadele de pe pământ şi, asemenea Fiului Ei, pentru toți o doare şi pe toți miluieşte”.

Așa se explică de ce Sfinții Părinţi şi imnografii au scris despre Maica Domnului şi au lăudat-o atât de mult.

Sfântul Siluan mărturiseşte, de asemenea, că n-a văzut-o niciodată pe Maica Domnului, aşa cum L-a văzut pe Hristos, dar Duhul Sfânt i-a dat har ca să o cunoască. Mărturia lui despre cum a cunoscut-o pe Născătoarea de Dumnezeu prin Duhul Sfânt este uimitoare:

„Eu nu am văzut-o, dară Duhul Sfânt mi-a dat să o cunosc din cuvintele Ei pline de har, şi se bucură duhul meu, şi trage sufletul meu către Ea cu dragoste, încât şi chemarea numelui Ei este dulce inimii mele”.

El însuși a primit multe faceri de bine de la Născătoarea de Dumnezeu. În însemnările sale aflăm învățătura de temelie a Părinţilor Bisericii că Rugăciunea minţii este dăruită de Dumnezeu prin Maica Sa. Iată ce scrie:

„Când încă eram tânăr începător, mă rugam odată înaintea icoanei Maicii Domnului, şi Rugăciunea lui Iisus a pătruns în inima mea şi a început singură a se rosti acolo. Iar altă dată, în biserică, am auzit cuvintele prorociei lui Isaia, și la cuvintele «Spălaţi-vă, curăţiți-vă» (Isaia 1:16), mi-a venit gandul: «Poate că Maica Domnului a greșit cândva, fie și în gând». Şi, minune, în inima mea, împreună cu rugăciunea un glas limpede a grăit: «Maica Domnului niciodinioară nu a greșit, nici măcar în gând». Astfel Duhul Sfânt a purtat mărturie în inima mea pentru curăţia Ei”.

În alt loc, sfântul vorbeşte despre o cercetare a Născătoarei de Dumnezeu din dragoste, ca să-l înţelepţească:

„Multe minuni şi milostiviri am văzut eu de la Domnul şi de la Maica Domnului, însă pentru asemenea dragoste nimica nu pot răsplăti. Ce voi da Preasfintei Stăpâne, că nu S-a scârbit de mine când eram în păcat, ci milostiv m-a cercetat şi m-a înțelepțit?”.

Iar în altă parte scrie:

„O, de am şti cât iubeşte Maica Domnului pe toţi carii păzesc poruncile lui Hristos, şi cum o doare și se mâhnește pentru cei ce nu se îndreptează! Am cercat aceasta asupră-mi. Nu mint, grăiesc înaintea feței Dumnezeului pe Carele cunoaşte sufletul meu: în Duh eu cunosc pe Preacurata Fecioară. Eu nu am văzut-o, dar Duhul Sfânt mi-a dat să o cunosc și să-i cunosc iubirea către noi. De nu ar fi fost a Sa milosârdie, demult aş fi pierit; dară Ea a voit a mă cerceta și a mă înțelepți, spre a nu greși. Ea mi-a spus: «Nu-mi este plăcut a privi asupra ta și a vedea ce faci!». Iar cuvintele Ei erau plăcute, line, blânde şi lucrătoare asupra sufletului meu. Au trecut mai mult de patruzeci de ani, dar sufletul meu nu poate uita acele dulci cuvinte, şi nu ştiu ce voi răsplăti eu, păcătosul, pentru acea dragoste către mine, necuratul, şi cum voi mulţămi bunei, milostivitoarei Maicii Domnului”.

Despre slava Maicii Domnului şi despre dragostea ei pentru întreaga omenire, Sfântul Siluan scrie:

„Minunat lucru, şi de neajuns! Ea viețuiește în ceruri şi neîncetat vede slava lui Dumnezeu, dar nu ne uită nici pe noi, lipsiții, şi cu milosârdia Sa acoperă întreg pământul şi toate noroadele. Şi pe această Preacinstită Maică a Sa, Domnul a dăruit-o nouă! Ea este bucuria noastră şi nădejdea. Ea este Maica noastră după duh, şi aproape nouă după fire, ca om, şi tot sufletul creştin tinde către Dânsa cu dragoste”.

Slava Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este foarte mare, iar facerile sale de bine, după cum dau mărturie sfinţii, sunt nenumărate. De aceea o iubim fără de măsură, ne rugăm ei în toată vremea și astfel gura şi inima noastră se umplu de dulceață...

Din „Praznicele Maicii Domnului: o perspectivă istorică şi teologică”, Editura Bonifaciu 2019

Traducere de Mănăstirea Diaconești