Mamă dragă,
Ce faci când te doare sufletul? Ce faci când simți că pământul se sfarmă sub picioarele tale? Ce faci cu firimiturile de suflet care ți se rup și cad, și ceilalți calcă pe ele?
Hmmm...
Mă așez. Mă gândesc la toate. Și bune, și rele. Las gândurile să se-nvârtă în morișca minții. Le disec. Le fac bucăți. Și le arunc spre Tine... Doamne! Încep să plâng! Și plâng... Și plâng... Și mă învinuiesc și mult mă osândesc!
Sufletul se golește. Se liniștește. E pace.
La tine-n suflet cum e, mamă?
Alexandrina
1 Comentariu
G
Georgiana
Tot așa e și la mine... Furtună, furtună, și-apoi vreme bună... Și de la capăt.