Am trecut ani întregi pe strada Universității, pe lângă grupul Școlii Ardelene sculptat de Romulus Ladea. Îl credeam cunoscut. Îl vedeam, fără să-l mai privesc.
Într-o zi, soția mea m-a întrebat:
„Ai observat că toți trei privesc în jos?”
Cei trei cărturari își țin capetele aplecate spre cărți. Postura lor are liniștea studiului. Pagina le adună atenția, iar trupul urmează mișcarea minții. Au înaintea lor ceva care merită mai multă atenție decât propria imagine.
Monumentele le oferă adesea oamenilor importanți un orizont personal. Bărbia urcă, pieptul se deschide, viitorul se așază undeva deasupra acoperișurilor. Nimeni nu poate verifica dacă marele om vede într-adevăr ceva acolo.
Ladea a ales cartea.
Cunoașterea poate înălța omul sau îi poate umfla imaginea despre sine. Deosebirea se vede adesea în direcția privirii. Adevărul primit ca dar naște recunoștință. Purtat ca proprietate, devine o decorație a eului.
Apostolul Pavel a rezumat această tensiune în câteva cuvinte: „Cunoștința îngâmfă, pe când dragostea zidește” (I Corinteni 8:1).
Titlul academic stă la început liniștit pe diplomă. Mai târziu poate urca în tonul vocii, în mers și în felul de a întrerupe o conversație. Inteligența ajunge astfel să apere imaginea celui care o posedă, în loc să-i lărgească vederea.
Privirea celor trei păstrează o idee exigentă despre educație. Omul cultivat rămâne disponibil pentru corectare. Cartea îl obligă la răbdare. Realitatea îi tulbură teoriile preferate. O persoană apropiată poate vedea în câteva secunde ceea ce o minte foarte instruită ratează ani întregi.
Într-o sculptură recentă a lui Banksy, un bărbat în costum înaintează cu un steag care îi acoperă chipul. Imaginea este simplă și neliniștitoare. Simbolul pe care îl poartă a ajuns între ochii lui și lume.
Lucrarea londoneză face bronzul de la Cluj să vorbească mai limpede. Cărturarii lui Ladea își apropie ochii de pagină pentru a înțelege. Bărbatul lui Banksy înaintează cu vederea acoperită. Cartea le disciplinează atenția. Simbolul îi confiscă vederea.
Primejdia omului educat apare când ceea ce a dobândit se așază între el și realitate. Prestigiul, ideologia, cariera și competența devin filtre. Ajunge să observe mai ales ceea ce îi confirmă poziția, convingerile sau interesul. Inteligența poate adânci această orbire, construind argumente impecabile pentru un drum greșit.
După absolvire, ceea ce știi începe să aibă urmări în viețile altora. Priceperea ta poate ajuta sau răni. Maturitatea se vede în felul în care o folosești și în curajul de a primi corectarea. Iubirea păstrează această putere în slujba omului din fața ta.
Dincolo de ultimul examen, rămâne o întrebare: ce ții atât de aproape de ochi, încât nu mai vezi lumea?
Pr. Ioan Gînscă