Crăciunul de atunci

„Iisus s-a născut în sara de Crăciun”

Așa grăia cu vers duios un sfânt colind străbun.

Eram copil odinioară și mult mă bucuram,

Când la mamaia mea din Bascov, Crăciunul așteptam.

Nu-nțelegeam eu multe atunci ce e Crăciunul sfânt,

Când Domnul nostru Dumnezeu se naște pe Pământ.

Așa-mi spunea mamaia mea și o iubeam nespus,

Căci de la dânsa am învățat de Nașterea de Sus.

Ne pregăteam cu colăcei în coșuri mari la poartă, 

Să-ntâmpinăm năzdrăvanei colindători odată.

Și-apoi plecam cu frații mei pe uliță prin sat,

Să spunem la vecini și noi colindul minunat.

Nu era lung, nici drumul greu, deși ne poticneam,

Căci prin omătul alb și lin, doar inim-auzeam

Cum ne bătea grăbit în piept de copilași sfioși

Că nu-i știam pe cei din sat și eram rușinoși.

Așa mergeam din poartă-n poartă și ei ne cunoșteau:

„A sunt nepoții lu’ Maria!”, și-apoi ne omeneau

Cu cozonaci, colaci și nuci și tot ce-aveau mai bun,

Și inimile luminau în seara de Ajun.

Așa, cu lacrimi, mi-amintesc Crăciunul de atunci,

Acum am și eu trei băieți ce nu mai sunt chiar prunci

Și tot ce am trăit în sfânt Crăciun odat’

Și pe copiii mei acum cu drag i-am învățat.

Nu mai colindă la bunici pe uliță prin sat,

Căci nu mai e acum în toi Crăciunul de-altădat’.

Dar ne grupăm în cete noi colindul să-l purtăm,

Prin mănăstiri și prin biserici cu dragoste-l cântăm.

Și ce s-a-nfiripat atunci, în anii de copil,

Îi mulțumim lui Dumnezeu acum, cu sufletul umil.

Și ne rugăm neîncetat să-i țină Domnul Sfânt,

Pe toți cei care altădat’ ne-au bucurat c-un cânt.

Și-n noaptea lină de Ajun colindul noi purtăm,

În inimi calde de creștini pe Domnul lăudăm.

Medic stomatolog de copii Carmen Ciută