Cele mai frumoase amintiri din copilărie sunt legate de mama. Îmi aduc aminte cum se juca și râdea cu noi. Ce bucuroasă eram când mă lua de la grădiniță!
Draga de ea, atunci când putea, ne cumpăra înghețată pe băț, vafe, caramele, ciocolată, fructe ‒ ce delicioase erau înainte... În ziua de azi nu mai găsești nimic cu gustul din anii ’70-’80. Făcea tot ce se poate ca iarna să avem banane și portocale, ne spunea când să mergem să stăm la coadă. Câteodată ne putea cumpăra turtă dulce, vată pe băț, cico’ ‒ ioi ce tare, când te gândești!
Mama ne-a învățat să privim cerul plin de stele, ne-a învățat să ne bucurăm de ploaie, să dansăm în ea, și-mi aduc mereu aminte de Singin’ in the rain...
A fost țesătoare, lucra în trei schimburi. Uneori era nevoită să ne ia cu ea la fabrică, pentru că eram prea mici, sau poate bolnavi… Îmi aduc aminte că ne punea în câte o lădiță și dormeam acolo. Știți cum e să dormi între mașinile care țeseau? Horror! Probabil că din cauza asta am prins o sensibilitate la zgomote.
Ca să fie sigură că ne luam masa de dimineață, se trezea mai devreme, ne pregătea micul dejun, ne punea să mâncăm, apoi ne trimitea să dormim în continuare, iar ea pleca la serviciu. Cât de greu i-a fost...
Îmi aduc aminte de frumosul din zâmbetul ei. De la ea am învățat să iubesc muzica clasică, și arta, și baletul.
* * *
Îmi vine mereu să râd când îmi amintesc cum m-am urcat în vârful vișinului, cât mai sus, ca să-l culeg pentru bunicul, și bineînțeles că am căzut fix cu gura în pământ. Când m-am ridicat plângeam foarte tare. Avem gura plină de țărână și vișine risipite în jurul meu.
Ah, ce aiurea! Amintirile mele frumoase din copilărie sunt puține, sau foarte scurte. De cele mai multe ori am suferit. Se făceau diferențe crase între clasele sociale, atât de către ceilalți copii, cât și de către profesori.
* * *
De la mămica mea iubită am învățat sa iubesc și florile ‒ toată natura, animalele și insectele.
Mă bucur că înainte de moarte am apucat să-i pup genunchii și să-i cer iertare ‒ am plâns în hohote în poala ei. I-am cerut și binecuvântări. Una dintre ele a fost să binecuvânteze căsătoria cu soțul meu, german. L-a îndrăgit foarte mult. A simțit că inima lui e altfel. Când o vizitam, voia să-l îmbrățișeze pe el întâi, apoi pe mine.
Iar altă binecuvântare, bineînțeles, a fost să merg cu pace în Germania.
Anastasia
Fotografie de Vyacheslav Bobin / pexels.com