Copiii – darul care ne ține tineri

Sunt dintre acele femei care nu au avut copii „la vremea cuvenită”, după cum spun cutumele lumii. Nu pentru că n-aș fi vrut eu, ci pentru că Dumnezeu a avut alt plan. Când El a hotărât, după vreo opt ani de așteptare și rugăciune, au venit ‒ unul, doi, trei... Îmi amintesc că, fiind însărcinată cu al treilea, un Părinte drag mie mi-a spus, zâmbind:

- Copiii or să vă țină tineri!

Ne-am privit atunci, eu și soțul, cu un amestec de neîncredere și emoție. Trecuserăm de patruzeci de ani și nu ne mai simțeam „la prima tinerețe” (sic!). Dar iată că timpul i-a dat dreptate.

Într-o lume grăbită, unde grijile se înmulțesc ca umbrele serii, râsul copiilor rupe tăcerea oboselii ca o rază de lumină în întunericul nopții. Ei știu să râdă fără motiv, să găsească haz în lucrurile mărunte, să transforme greșeala în joc și să ne arate că viața, de fapt, nu e o alergare ‒ ci o minune zilnică. Cu ei, orice zi obișnuită devine o aventură: o piesă de teatru improvizată în mijlocul bucătăriei, o călătorie în jurul mesei, un cântec spus pe jumătate, dar plin de viață. Cu ei, învățăm mereu ceva nou: despre răbdare, despre iertare, despre dragoste fără măsură...

Ei ne învață să dansăm din nou, să cântăm fără teamă, să privim norii și să spunem: „Ce frumoși sunt!”. Cu ei, sufletul nostru își amintește ritmul firesc al bucuriei. Privindu-i, redescoperim ceea ce, fără să ne dăm seama, pierduserăm: bucuria simplă de a fi. Și, în acea bucurie curată, parcă se aude ecoul unei promisiuni tainice ‒ că Dumnezeu nu întârzie niciodată, ci vine întotdeauna „la vremea Lui”.

Andreea Macra