„Doamne, ajută-mă să cunosc oameni buni, care să-mi fie modele de viețuire după voia Ta!”. Așa m-am rugat adesea, pe când mă pregăteam să plec din orașul meu natal în dulcele târg al Iașului, la facultate. Și Domnul, ca un Părinte bun și iubitor, de-a lungul timpului mi-a scos în cale mulți oameni frumoși, iubitori de sfințenie. Dar întâlnirea cu doamna Maria Tudor a fost inedită.
Primul contact a fost cu textele scrise de dânsa, atât pe Doxologia, cât și în Pridvor. De la bun început am simțit cum transpare din fiecare frază dorul și iubirea de Dumnezeu. De-a lungul timpului, am ținut legătura prin mesaje vocale, deoarece ne era greu să ne sincronizam pentru a vorbi direct. Iar când Domnul a rânduit să ne cunoaștem și față către față, mi s-a confirmat pe deplin ceea ce simțisem pe când citeam textele – un om frumos, o inimă care se străduiește să trăiască cu adevărat în duhul credinței.
„Scrierile” ei nu sunt decât frânturi de trăiri, conștientizări, uimiri, care invită cititorul la reflecție și la a se lipi mai mult și mai adevărat de Domnul. Am descoperit o mamă atentă nu doar la relația ei cu Dumnezeu, ci și la relația copiilor săi cu Dumnezeu și cu sfinții.
Această atenție și grijă sfântă ca cei mici să-L cunoască pe Dumnezeu au născut firesc gândul de a scrie cărți pentru copii. Încurajată și îndrumată de oameni dragi, acest gând a prins contur. Cărțile, plămădite în clipe de tăcere și rugăciune, au văzut lumina tiparului și au ajuns în casele multor familii care s-au bucurat de ele ca de niște comori.
Slavă Domnului, în zilele noastre nu ne mai putem plânge că nu avem resurse ortodoxe pe care să le folosim în creșterea duhovnicească a copiilor noștri! Dar cărțile și jocurile făurite de doamna Maria nu doar că sunt profund ortodoxe, ci au o căldură și o gingășie pe care rar am întâlnit-o în literatura religioasă pentru copii.
Cartea „În căutarea lui Dumnezeu”, de exemplu, este un fel de jurnal duhovnicesc, cu pilde și întrebări de suflet, care să-i ajute pe copiii de toate vârstele să se cunoască pe ei înșiși și să înțeleagă lumea interioară a sufletului, să conștientizeze valorile credinței și să aprofundeze relația cu Dumnezeu. Pentru mine și fetele mele, această lucrare, alături de „Cartea de rugăciuni pentru copii”, au fost un minunat prilej de a discuta aspecte delicate ale vieții creștine.
Iar jocul „Hai să ne împrietenim cu sfinții” e un mod ghiduș și frumos de a le face copiilor cunoștință cu sfinții Bisericii noastre, imprimându-le în suflet repere din viața lor de nevoință. Ce îl face cu adevărat deosebit este scurta rugăciune de pe cartonașul fiecărui sfânt, care îl învață pe copil să se apropie cu adevărat de el. Astfel, cel mic nu doar acumulează informații, ci clădește o legătură personală, caldă și pune început bun rugăciunii personale.
Deși am vorbit mai mult despre cărticelele și jocurile pentru copii, doamna Maria a plăsmuit hrană și mângâiere și pentru sufletele adulților, prin volume precum „Te rog mai citește și tu o poveste…” sau „Îmbrățișându-te în cuvinte, mamă”. În „Canonul mamei”, pornind de la îndemnul Sfântului Pavel de a ne ruga neîncetat, autoarea ne pune înainte trăiri lăuntrice izvorâte din grija de mamă, sub forma unor rugăciuni adresate Domnului, Maicii Sale și sfinților ocrotitori ai familiei. Citite des, aceste pagini îți umplu sufletul de nădejde, având o profunzime și o delicatețe care te așază cu mare ușurință în prezența Domnului:
„Ajută-ne, Doamne, să lărgim și noi inimile noastre, căci în pieptul nostru bate inima lui Dumnezeu pentru fii, măcar că știm sau că nu știm. De aceea, întru acest cuget să ne cuprindem copiii, pentru ca astfel îmbrățișare de la Dumnezeu să le mijlocim și cu dragoste duhovnicească să hrănim duhul lor.”
Vă invit cu toată căldura să descoperiți aceste comori duhovnicești, care vor aduce în familiile voastre un strop din lumina și bucuria vieții creștine autentice!
Alina Atudori
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!