Cine a schimbat totul?

Mitropolitul Ierótheos al Nafpaktosului

Sfântul Nicolae Cabasila, vorbind despre lucrarea Născătoarei de Dumnezeu, adică despre faptul că a devenit Maica lui Hristos, întreabă retoric: „Cine a schimbat întreaga lume?”. Răspunsul este, desigur: Hristos, prin împreună-lucrarea Născătoarei de Dumnezeu.

Hristos este „pricinuitorul” sfinţeniei oamenilor, iar Născătoarea de Dumnezeu este „împreună-pricinuitoare”: „Căci El e pricinuitorul, iar tu ești pentru mine împreună-pricinuitoare a sfinţeniei”. Sfântul Nicolae Cabasila mai spune că Sângele lui Hristos, care curăţește păcatele lumii, e sângele ei, iar Trupul înlăuntrul căruia ne sfinţim este trupul ei. De asemenea, el îi zice Maicii Domnului: „Împărăţia lui Dumnezeu este inima ta”. Hristos, Care este Împărăţia lui Dumnezeu, este însăși inima ei.

Prin Fecioara s-au schimbat toate. Prin naşterea lui Hristos din Fecioara Maria, pământul L-a dobandit ca „locuitor” pe „omul cel nou, pe Însuși Stăpânul cerului”, iar cerul a primit „cetăţeni noi, plăsmuiţi din nou”.

Pământul era plin de urmaşii lui Adam care moşteniseră stricăciunea şi moartea, și de aceea păcătuiau neîncetat. Însă, prin venirea lui Hristos, pământul l-a cunoscut pentru prima dată pe „omul nou”, despre care nu știa nimic până atunci. După ieşirea lui Adam din Rai, cerul era închis, dar prin întruparea lui Hristos şi întemeierea Bisericii ca Trup al Său, el a primit cetăţeni noi, renăscuţi, pe care „i-a adus de pe pământ Fecioara”. Fecioara este cea care i-a adus la cer pe aceşti noi cetăţeni.

Lucrarea Fecioarei nu a fost una morală, intelectuală sau socială, ci teologică ‒ o lucrare de naștere din nou a oamenilor. Fecioara Maria a alungat „bătrâneţea” prin faptul că oamenii aveau să se nască din nou. Totodată, prin ea, atât cerul, cât și întreaga zidire aveau să se slobozească de stricăciune. De aceea, Sfântul Nicolae Cabasila întreabă: „Cine a schimbat totul?”.

Toată zidirea se chinuie sub stăpânirea stricăciunii. Pentru a păstra echilibrul și pacea, societățile omenești au nevoie de legi, de stăpâniri, și adesea chiar de măsuri mai severe. Boala, bătrâneţea și moartea guvernează viaţa noastră. Prin Născătoarea de Dumnezeu, Hristos a creat „noua zidire”. Stricăciunea şi moartea continuă să existe și în Biserică, dar prin harul lui Dumnezeu toate sunt depăşite. „Omul nou”, Dumnezeu-Omul Hristos, există şi lucrează în lumea aceasta, iar Raiul (cerul) primeşte mereu „noi cetăţeni”.

Creştinii locuiesc pe pământ, dar petrec în cer

Apostolul Pavel scrie: „Cât despre noi, cetatea noastră este în ceruri” (Filipeni 3:20). Iar în altă parte scrie că, prin Hristos, atât iudeii, cât și neamurile se apropie de Tatăl, de aceea îi încredinţează: „Deci, dar, nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună-cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu” (Efeseni 2:19). O astfel de simțire au creștinii, așa cum scrie autorul necunoscut al „Epistolei către Diognet” din secolul al II-lea d.Hr., că „locuiesc în patrie, dar ca pribegi”, altfel spus, locuiesc în patriile lor, dar trăiesc ca şi cum nu ar avea patrie. Ei participă la viața societăţii ca cetăţeni, dar le primesc pe toate ca străini, căci „orice patrie străină este a lor şi orice patrie le este străină”. Astfel, creştinii „locuiesc pe pământ, dar petrec în cer”. Acesta este noul popor al lui Dumnezeu şi al Maicii Domnului.

În afară de istoria universală şi naţională scrisă de oameni, există şi o „istorie sfântă”, scrisă de Dumnezeu prin lucrarea Maicii Domnului şi împreună-lucrarea oamenilor care se unesc cu Hristos şi Biserica. Adevărata istorie bisericească nu constă în diferitele evenimente desfăşurate la nivel istoric, ci în Sinaxarul Bisericii, unde sunt consemnate praznicele împărăteşti şi ale Maicii Domnului, ca și cele ale sfinţilor.

Astfel, întrebarea pusă de Sfântul Nicolae Cabasila este profundă şi cutremurătoare: „Cine a schimbat totul?”. Cine dintre oameni, în afară de Maica Domnului, a împlinit această lucrare? Ea s-a făcut puntea pe care Dumnezeu S-a pogorât din cer pe pământ, şi prin care mulţimi nenumărate de oameni s-au mutat de pe pământ la cer. După Hristos, nu există pe pământ reformator mai mare decât Maica Domnului. Nimeni nu a dăruit atât de mult întregii lumi ca Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Din „Praznicele Maicii Domnului: o perspectivă istorică şi teologică”

de Mitropolitul Ierótheos al Nafpaktosului, Editura Bonifaciu 2019