Cerul a coborât (M-ai chemat)

Florile se ofilesc adesea

Înainte de a înflori deplin.

Când simt pericolul,

Li se face frică de timp.

M-ai chemat, m-ai invitat să mă așez

În fața ta

Și mi-ai zâmbit cu tristețe,

Bucuroasă că mă vezi,

Tristă și înfricoșată de scurtimea clipei.

Oare voi avea timp să înfloresc?

Fără cuvinte,

Respiram cuvântul.

Zâmbetul tău spre mine

A ajuns la cer,

Care s-a regăsit în el

Și a coborât să comprime spațiul

Dintre noi.

Particula de timp a explodat

Și s-a născut

Universul.

În tine a înflorit

floarea roșie a vieții.

Șerban Madgearu

Din volumul „Picături de moarte”, Editura „Paideia” 2025