Aseară, una dintre coriste i se plângea Mamei, doamnă, zice, am împlinit 73 de ani, sunt mulți ani, o să vedeți când ajungeți la vârsta mea.
Mă uitam perplex, Mama are 80 de ani, conduce mașina cu destoinicie sute de kilometri, are un istoric de accidente ridicol de scurt și insignifiant, e un monument de voință și fix în clipa asta, în care scriu textul ăsta, e întinsă pe canapeaua din bibliotecă, citind „Să ucizi o pasăre cântătoare” a lui Harper Lee. Când întâlnește un cuvânt necunoscut și-l notează și-l caută pe Dex. Dacă vede că ești prost nu se întinde la discuții, tace mult și te observă pe nesimțite, nu contrazice pe nimeni și are o tensiune arterială perfectă. Pentru mine, Mama e un model indiscutabil, trăiește singură într-o cabană construită de Tata, la marginea unui pârâiaș, sub o pădure, în munți, e mai călugăriță decât multe călugărițe, a născut trei copii și, ca să fie sigură de-o primă de mântuire, a crescut p-al patrulea, sunt atent la sfaturile ei (le dă rar și încifrat). Dar iată cele Trei Reguli ale Mamei mele. Le scriu aici să nu le uit și, vai mie, să le urmez.
1. mănâncă atât cât să nu mori de foame;
2. nu te stresa, elimină oamenii-stres și situațiile-stres, nu vei schimba ceea ce nu poate fi schimbat și unele lucruri chiar nu merită schimbate. Singurătatea e de preferat mulțimii, și liniștea zgomotului. Ignoră ce simți că-ți face rău. Există lupte pe care le câștigi refuzând să lupți.
3. Și, cel mai important: nu te opri niciodată să visezi. Visează absurd, împotriva logicii, rațiunii și situației financiare, să ai obiective care să te mobilizeze să te trezești dimineața. A realiza un vis e mai puțin important decât a visa un vis. A fi om înseamnă a visa.
Sărutmâna, Mamă, ce bine că ne ești!
Pr. Crin-Triandafil Theodorescu