Cel mai mare dintre cei născuţi din femeie

Ne vorbește Mitropolitul Ierótheos al Nafpaktosului

Iubiți frați, astăzi prăznuim Nașterea Sfântului Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul lui Hristos. Mare personalitate a fost Sfântul Ioan Botezătorul! Vedem că în toate bisericile avem icoana lui Hristos, a Maicii Domnului și a Sfântului Ioan, deoarece el a fost Înaintemergător al lui Hristos, pregătind calea pentru venirea Domnului. Însă am putea spune – dacă citim Scripturile și, mai ales, Evanghelia după Luca − că el a devenit proroc încă din pântecele maicii sale. Așa tâlcuiește acest pasaj Sfântul Grigorie Palama.

Sfântul Ioan a fost zămislit cu șase luni înaintea zămislirii lui Hristos în pântecele Maicii Domnului. Elisabeta, mama lui, era o femeie binecuvântată, care s-a rugat multă vreme lui Dumnezeu să-i dăruiască prunci, iar Dumnezeu i-a dăruit, după multă nevoință și post. Desigur, ea nu a zămislit de la Duhul Sfânt, așa cum s-a întâmplat cu Hristos, ci prin harul și lucrarea lui Dumnezeu. Pe când Elisabeta era însărcinată în luna a șasea, Arhanghelul Gavriil s-a dus la Maica Domnului și i-a adus vestea cea mare: că avea să-L nască pe Cel pe Care Îl așteptau toți prorocii, pe Cuvântul lui Dumnezeu. Și, pentru a o încredința, i-a spus: „Du-te la rudenia ta, Elisabeta” – care era verișoara ei – „și îți va da și ea mărturie despre aceasta”.

Prin urmare, când Hristos S-a zămislit în pântecele Născătoarei de Dumnezeu, iar Cinstitul Înaintemergător era prunc de șase luni în pântecele Elisabetei, după cum arată Scripturile și Sfântul Evanghelist Luca, Maica Domnului s-a dus grabnic în ținutul muntos în care trăia Elisabeta. Când a intrat în casa ei și a salutat-o, a avut loc acest fapt minunat. A salutat-o cum se obișnuia pe atunci: „Pace ție!” − și îndată în pântecele Elisabetei pruncul a săltat de bucurie. Adică Sfântul Ioan, prunc de șase luni în pântecele maicii sale, a săltat îndată ce a văzut-o pe Maica Domnului intrând în casă. Și nu doar pe Maica Domnului, ci L-a recunoscut și pe Domnul nostru Iisus Hristos, Care Se zămislise în pântecele ei.

De ce? Elisabeta fusese înștiințată că fătul din pântecele ei avea să-L primească pe Duhul Sfânt. Și, într-adevăr, L-a primit, și în Duhul Sfânt a recunoscut că cea care venise nu era o femeie obișnuită, ci Maica lui Hristos, care Îl purta în pântece pe Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, Cel așteptat de toți prorocii. Pruncul a săltat de bucurie în pântecele Elisabetei. Cinstitul Înaintemergător a primit Duhul Sfânt, a devenit proroc, și a făcut-o prorociță și pe maica sa, astfel încât Elisabeta a spus: „De unde este mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?”. Iar Maica Domnului s-a încredințat de îndată de cele auzite și a grăit: „Mărește suflete al meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu!”. Așa a avut loc această recunoaștere: Duhul Sfânt a luminat pruncul, pe Sfântul Ioan, înainte chiar de a se naște, iar el a făcut-o prorociță pe mama lui. Firește, atunci a fost adeverită venirea și întrupărea Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu.

„Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor!”

Mare personalitate, așadar, Sfântul Ioan Botezătorul! A fost un mare Proroc, ultimul al Vechiului Testament și primul care L-a cunoscut pe Hristos întrupat. Astăzi prăznuim nașterea lui. El L-a primit pe Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale, iar la vârsta de trei ani, după ce a fost înțărcat, s-a dus în pustie și a trăit printre pustnicii și nevoitorii acelei vremi, până în ziua când s-a arătat poporului lui Israel. Apoi, la timpul potrivit, iarăși luminat de Duhul Sfânt, a ieșit în pustia Iudeii și a început să predice: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor!” „Pocăiți-vă, că s-a apropiat ziua aceea!”. Împărăția lui Dumnezeu nu este altceva decât Însuși Împăratul, Iisus Hristos. Sfântul Ioan propovăduia pocăința, iar botezul lui era botezul pocăinței. Se știe că el L-a botezat pe Hristos și mai târziu și-a mărturisit mereu credința. Dar, deoarece Irod și femeia lui nu au putut primi această mărturie și mustrare, Sfântului Ioan Botezătorul i s-a tăiat capul.

Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că a fost zămislit prin harul lui Dumnezeu, după postul și rugăciunea făcute de părinții săi. Deși era prunc în pântecele maicii lui, L-a primit pe Duhul Sfânt, apoi a trăit în pustie, ducând toată această viață pustnicească a curăției. Viețuirea sa a fost îngerească, tocmai de aceea este zugrăvit cu aripi, pentru că a trăit ca un înger. Iar cei ce trăiesc viață îngerească sunt următori ai Sfântului Ioan Înaintemergătorul. Apoi s-a învrednicit să-L boteze pe Hristos și să-și mărturisească credința, să pătimească mucenicia și să fie slăvit de Însuși Hristos, Care a spus: „Nimeni din cei născuți din femeie nu este mai mare decât Ioan Botezătorul”.

Nu există laudă mai mare decât aceste cuvinte ale Hristos! Până acum nu s-a născut din femeie nici un om mai mare decât Sfântul Ioan Botezătorul! Și totuși, mai apoi a adăugat: „Cel mai mic din Împărăția cerurilor va fi mare decât el”. Sfântul Ioan L-a cunoscut pe Hristos, pe Cuvântul întrupat, în Duhul Sfânt, dar acum, după Cincizecime, creștinii se unesc cu Hristos și devin mădulare ale Trupului lui Hristos, în timp ce Sfântul Ioan nu fost mădular al Trupului lui Hristos.

Dincolo de toate, mare cinste și slavă are acesta între Proroci! Este ultimul și cel mai mare dintre toți prorocii, cel din urmă din Vechiul Testament, dar și cel dintâi din Noul Testament, cel ce a adeverit că Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, Iahve din Vechiul Testament, S-a întrupat și a venit să mântuiască neamul omenesc.

Din predica la praznicul Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, 24 iunie 2020

Traducere de Mănăstirea Diaconești