Logo
Îmi acordați un dans?

Cel mai frumos tango din lume

Autor

Ana Bănică

Data Publicării

Încă n-am învățat să-mi interpretez complet radiografia sufletului, de abia ce-am început să întrevăd câte un colțișor de puișor de oscior. Dar încet-încet se conturează și scheletul întreg, sunt convinsă, nu trebuie să-l văd ca să știu că e acolo, (încerc să) nu mă (mai) grăbesc să aflu totul dintr-odată, totul imediat, totul acum!

Pe nesimțite mă împrietenesc cu fosta mea dușmancă, răbdarea, și n-am să vă mint, îmi cam place întovărășirea asta discretă, tacită, dansantă (și dansată!), și totodată tensionată a noastră, e ca un tango argentinian – lasă-mă da’ nu-mi da pace...

Iubiții mei confrați și concetățeni ai vârstei de 20 plus-minus ani, invitați-l la dans pe „Nu înțeleg nimic din ce se întâmplă cu viața mea”, nu-i așa fioros precum pare, doar face pe interesantul și pe inabordabilul, nu vrea să vă prindeți c-o să găsiți în el cel mai onest și mai drag prieten pentru întreaga viață!

Gândiți-vă puțin: e minunat să nu știm nimic! Înseamnă că o să avem parte numai de surprize!

Am înțeles că Nu știu e a doua cea mai eliberatoare și binefăcătoare sintagmă, după Iartă-mă!

Deci vine cineva cu mine la un tango?

Ana Bănică

 

6 Comentarii

A

Ana

Cred că o să iasă o horă dacă ne adunăm toți!

A

Ana Banica

Doamneee, cata bucurie sa citesc toate comentariile! Raspund aici pentru toate, cu un mare si majusculat MULTUMESC, pentru ca altceva nu prea mai stiu sa spun, ma simt iubita si primita in inimile voastre imense de oameni ai lui Dumnezeu, si nu exista dar mai mare… sa dam drumul la hora, zic! :) Multumescmultumescmultumesc!

C

Cosmina

Felicitări, scrii tare frumos! Și anunță un ceva beginning of a beautiful friendship. Cu literatura și cu tot.

A

Anca Stanciu

Anaaaa! Bine ai venit în Pridvorul nostru - și al tău!!! Ești cu totul și cu totul minunată! Șezi de bea o cafea cu noi :) Cât despre ce ai scris, cred că oamenii pot fi, în general, împărțiți în două categorii: cei ce zic: „Nu știu” și cei ce nu zic. Adică cei care le știu pe toate. Cei care nu au îndoieli, enigme, penumbre. A spune „Nu știu”, mai ales la vârsta ta, dar nu numai, este în primul rând o dovadă de smerenie. Ne facem mici, ca să putem fi umpluți de cei mai înalți ca noi - cultural, sufletește, duhovnicește. Când le știm pe toate, nimic nu ne mai încape. Suntem... „plini de noi”! Iar noi, ăștia care suntem deja la dublul vîrstei tale, ne facem mici în fața voastră, ca să primim de la voi prospețime, frăgezime - și focul tangoului ce vă fierbe în vene :) Te primim cu brațele deschise! Te iubim!

I

Irina

Anuța, să știi că acel "nu știu" poate să-ți rămână tovarăș de drum mult timp - important e să-l "aprivoazezi", așa cum a făcut Micul Prinț cu vulpea. În rest, zbaterile aferente vârstei tale minunate sunt absolut delicioase și vor crea, cu siguranță, lucruri frumoase, durabile, cu care să rămâi. Numai bine ție! <3

A

Ana Birta

Vine, deja face pași de dans. 😊 (Pe unii îi știe, pe alții nu, îi învață din mers.)

Lasă un comentariu