Cel ce are dragoste adevărată Îl are pe Dumnezeu

Ne vorbește Arhimandritul Efrem Filotheitul († 7 decembrie)

Fiii mei, luptați lupta cea bună! Rămâneți în dragoste! Dragostea să fie centrul tuturor mișcărilor voastre. Dragostea este temelia. Este temelia și acoperământul acelui suflet care o are. Iar un astfel de suflet are sălășluit în el pe Dumnezeul dragostei, și se desfătează în fiecare clipă în chip luminat.

Mă rog Preabunului Dumnezeu să-L trimită pe Preasfântul Său Duh precum odinioară Sfinților Săi Apostoli, să vă lumineze ca să mergeți cu lesnire pe mult-ostenitoarea cale a mântuirii.

„Iubiți-vă unii pe alții, precum și Eu v-am iubit pe voi”. „Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei: dacă veți avea dragoste unii față de alții” (Ioan 13:35).

O, dragoste, cu adevărat fericită este inima celui ce te are, căci în dragoste găsești toate cele bune: smerenie, bucurie, bunătate, îngăduință, luminare și celelalte!

Dacă nu-l iubim pe fratele nostru pe care îl vedem, cum vom iubi pe Dumnezeu pe Care nu-L vedem? Cel ce are dragoste adevărată Îl are pe Dumnezeu, iar cel ce nu are dragoste nu-L are pe Dumnezeu întru sine.

„Ai văzut pe fratele tău, ai văzut pe Dumnezeu” și „de la aproapele tău îți vine mântuirea”, spun Sfinții Părinți.

Cuvioșii din vechime pășeau fără de osteneală pe calea mântuirii, fiindcă pe toate le jertfeau ca să nu cadă din dragoste. Dragostea era țelul vieții lor. Calea noastră este plină de spini, pentru că ne lipsește dragostea. De aceea, atunci când pășim pe această cale, sângerăm mereu. Zidurile casei se clatină atunci când nu punem dragostea drept temelie tare.