Ce bucurie-nfricoșată
Mă nimicește și mă-ncheagă,
Făcându-mă să văd, deodată,
Cât plin poate ascunde lipsa?
Din cripta unde nu e nimeni,
Iese un zbor de glasuri albe,
Binevestind sfârșitul morţii.
Mă-ntorc. Cel ce s-a frânt pe cruce
Și-a fost înmormântat, scăpat-a
Din giulgiu, ca din crisalidă,
Și-și flutură în jur aripa.
Dau să-L ajung… În mine crește
Puterea vocii Lui de aur
Și mă reped în bezna lumii
S-aprind ce nu se poate stinge.
Monica Pillat
Din volumul „Chilia fără ziduri”, în curs de apariție la Editura „Spandugino”
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!