Ne vorbește Mitropolitul Athanasie al Limassolului
Spune cineva: „Visam în viața mea să-mi întemeiez o familie și voiam să mă mântuiesc pe calea aceasta. Dar nu s-a împlinit…”. Sau: „M-am căsătorit și căsnicia a eșuat…”. Sau: „M-am căsătorit și n-am avut copii…”. Sau: „N-am reușit să mă căsătoresc…”. Sau: „Cutare m-a înșelat... m-a trădat... m-a rănit...” „Planurile mi s-au năruit...” „Viața mea nu e cum mi-am dorit-o! Ce mă fac acum?...”.
Atunci îmi folosesc mintea pe care mi-a dat-o Dumnezeu și spun: „Asta e realitatea mea. Sunt aici, în acest loc, cu aceste date, cu acești oameni, cu aceste posibilități. Cu ele îmi voi lucra mântuirea”. Pentru că voia lui Dumnezeu nu este să aleg eu o formă sau alta de viețuire, ci să mă mântuiesc.
Și eu visam să rămân în Sfântul Munte, să am o chilie liniștită la Nea Skiti și să mă bucur de mierea isihiei athonite. (Dar am fost ales mitropolit) și m-am trezit în Limassol, chiar în centrul orașului - nu la periferie, ci în inima lui.
Când am ajuns prima dată aici, locuiam într-o cameră foarte mică, de un metru și jumătate pe doi, chiar la stradă. Noaptea nu puteam închide un ochi, mai ales la sfârșit de săptămână, când orașul avea propriile lui „privegheri”: gălăgie, muzică, scandaluri, bătăi. La început mi-a fost greu, dar cu timpul m-am obișnuit.
Asta e lumea în care trăim. Și în viața mea nu am visat să ajung mitropolit! Nu m-am gândit niciodată la asta, nici măcar ca vis. Aveam o altă viziune despre viața mea. Dumnezeu însă a schimbat lucrurile și așa au fost împrejurările.
Omenește, e firesc să suferi când ți se schimbă visurile. Dar care e adevărata miză? Este oare Sfântul Munte? Monahismul? Familia? Copiii? Casa? Serviciul? Sănătatea? Nu. Toate acestea nu sunt decât mijloace. Miza este Hristos. Hristos e miza!
Așadar, lasă fanteziile și visările și coboară aici, unde ești. În acest oraș, cu aceste date, cu aceste puteri, cu această vârstă, cu acești oameni și cu tot ceea ce există acum în viața ta. Aici și așa ești chemat să-ți lucrezi mântuirea.