Îți purtai frumusețea
Neglijent, aruncată pe-un umăr
Cu mâneca descusută
Și butonii de argint vechi
Gata să cadă
Eu dădeam roată-roată
Cu ochii țintă la ea
Și cu răsuflarea tăiată
Simțeam cum îmi cresc unghii
Simțeam cum privirea
Se face toată o gheară
Înfiptă cu sete, cu sete,
În beregata frumuseții tale
Simțeam cum gura
Te cheamă, te cheamă
Dezarticulat, descărnat
Vino, vino!
Și atunci, ai intrat în mare
Cum ești tu, un pic aiurit,
Privind mirat în jur
Cu frumusețea aruncată pe-un umăr
Și atunci, m-ai zărit
Îți zâmbeam frumos,
Cu dinții ascuțiți
A iubire.
Anca Stanciu
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!