Lui Costion Nicolescu
Când veșnicia pogoară pe pământ
Timpul se fracturează
Și intră în mormânt.
După trei zile iese
Cu moartea pre moarte călcând.
Și totul se întoarce la esență.
Credeam că totul curge.
Dar curgerea este o aparență
Când timpul nu se mai scurge,
Ci stă și cântă.
Vibrația în nemișcare
Este o formă de cântare
De neînțeles cu mintea
Prizonieră timpului.
Este o străfulgerare
Revelată și imposibilă.
Este relația între particule elementare
Legate.
Este dragostea de neînțeles între oameni.
Este dragostea de neînțeles
A lui Dumnezeu pentru oameni
Adesea îndrăciți.
Este reunificarea lumii,
Omorârea morții,
Imposibilitatea nașterii
Și sufocarea, prin naștere,
A timpului.
Când veșnicia pogoară pe pământ
E sărbătoarea ieșirii din mormânt
A omului
Și a Domnului,
Slăvindu-se unul
Pe Altul
Și unul
În Altul.
Amin
Șerban Madgearu
Din volumul „Picături de moarte”, Editura „Paideia” 2025
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!