Când spun Rugăciunea lui Iisus

„Astfel, cel ce își simte neputința duhovnicească cere de la Dumnezeu milă”. (O noapte în pustia Sfântului Munte - ÎPS Ierotheos Vlahos)

Când spun Rugăciunea lui Iisus, uneori nu dau nume, dar știu, adică cumva simt că nu o spun doar pentru mine. Cert este că nu o pot spune pentru toți... las pe Domnul să-i pună în rugăciune, și unii pe alții să ne pună.

* * *

„Rugăciunea lui Iisus, când se săvârșește cu buzele și cu mintea, pune pe fugă gândurile rele și împăciuiește mintea...". (O noapte în pustia Sfântului Munte - ÎPS Ierotheos Vlahos)

Probabil că pentru asta îmi vine Rugăciunea în gând, oriunde aș fi. Uneori observ gândurile ispititoare și încep Rugăciunea, dar nu eu singură, pentru că este dar.

* * *

Atât de frumoasă e cartea! Domnul mă miluiește prin ea, dar nu știu ce mă fac, pentru că nu reușesc să pun în practică cele scrise, pentru că... sunt lumească...

Dar mulțumesc Ție, Hristoase Îndurate, că îmi apare în minte și pe limbă numele Tău: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”.

* * *

Vai, Doamne, iartă-mă pentru tot timpul când am cârtit, și cârtesc! Îți mulțumesc pentru darurile Tale, Liniștea și Tăcerea!

„Calea cea mai grabnică către dobândirea bunei-săvârșiri pentru cei începători este tăcerea buzelor, și închiderea ochilor, și a urechilor surzire" - Sf. Simeon Noul Cuvantator de Dumnezeu (O noapte în pustia Sfântului Munte - ÎPS Ierotheos Vlahos).

Voi încerca să fiu conștientă de darurile Lui, măcar puțin. Doamne, ajută!

Anastasia

Fotografie de Daria Obymaha / pexels.com