Mai toarnă-mi puțină Lumină-n cafea
şi oprește zgomotele de afară;
să se audă pe fundal
doar petalele
florilor din copaci,
căzând pe pământul din mine.
Cel ce îmbraci cerul cu nori,
astâmpără-mi setea cu apa cea vie!
Deschide-mi obloanele minții,
să văd mai blând și mai bine,
că dincolo de tot cenușiul
stă tot un albastru,
ce-așteaptă să fie curățit,
spălat de baia lacrimilor;
miruit,
mirosind a infinit și a aprilie.
Mai toarnă-mi puțină Lumină-n cafea,
şi stai,
Tu,
Doamne,
mereu, tot mereu lângă mine.
Silvana Bașa
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!