Când Dumnezeu rescrie inima unei mame

Nașterea unui copil deschide poarta către o dragoste necondiționată, unică și profundă. Nu cred că există vreun părinte care să nu fi simțit cum îl inundă o iubire extraordinară atunci când și-a ținut pentru prima dată pruncul în brațe. Mă cutremur când mă gândesc cât de mult ne iubește Dumnezeu dacă privesc chiar și numai din acest punct de vedere…

Când simt schimbările din mintea și inima mea, imediat după naștere, nu pot să nu văd în toate mâna lui Dumnezeu. Da, știința vorbește despre hormoni, despre zone ale creierului care se activează, despre sensibilitate crescută. Pe toate acestea Dumnezeu le-a rânduit.

Copilul este o binecuvântare, un dar care aduce lumină în viața părinților. Cât de măreț este Dumnezeu și de câte detalii se ocupă dacă a rânduit ca, imediat după ce o femeie naște, să-i crească oxitocina, numită și „hormonul iubirii”, care întărește legătura mamă-copil și stimulează lactația. Totul, pentru a-i întări relația cu pruncul nou-născut. Mai mult decât atât, am mai citit că studiile de neuroimagistică au arătat că, după naștere, volumul creierului mamei crește în anumite regiuni. Practic, creierul mamei „se rescrie” pentru a favoriza empatia, vigilența, răbdarea... și o dragoste inimaginabilă! Cred că este remarcabil felul în care Dumnezeu se ocupă de toate. Nu e doar biologie, este taină, este har. Mă cutremur și mă minunez de darurile lui Dumnezeu pentru noi, mamele.

Dumnezeu nu a lăsat maternitatea doar ca încercare, ci ca binecuvântare: a rânduit ca oboseala să fie însoțită de bucurie, lacrimile de zâmbete, și slăbiciunea de har. Niciun copil nu vine pur și simplu în viața noastră, ci cred că apare pentru că avem nevoie de el, sau el are nevoie de noi. Dar asta nu îl face al nostru, și nici pe noi nu ne face ai lui. Suntem toți ai Domnului.

O mamă are puteri nevăzute de alții. Ea este cea care leagă cu un fir nevăzut inimile tuturor celor din familie. Ghemul e la Dumnezeu, iar mama are drept de folosință nelimitat…

Andreea Macra