Calea

Eram în căutarea luminii
Greșisem îngrozitor calea
De fapt, o luasem în direcția cealaltă

Umblam prin noapte
Cu ochii atât de deschiși
Încât luna, luna
Se scălda în ei
Întreagă

Crengi ne loveau peste față
Lăsând urme adânci de gheare
Șerpi sfioși ni se-ncolăceau pe grumaji
Lingându-ne lacrimile
Cu limbi lungi și otrăvite

Iar noi mergeam, mergeam
Tot timpul ținând calea
Greșită
Nu ne abăteam nici la stânga,
Nici la dreapta
O țineam drept în noapte
Cu pletele ude de rouă neagră
Fără dimineață.

Anca Stanciu