Ascultam aseară un podcast − recunosc, mai mult să acopere liniștea din jur, dar și tăcerea din suflet. Uneori, sau de cele mai multe ori, ne este teamă de tăcere, de liniște − și ce păcat! Ele sunt, de fapt, medicament... Dar să revin. Și tot auzeam cum se insista pe „iubirea necondiționată față de copil”, „iubirea este totul”, „iubirea VINDECĂ!”. Îmi era foarte cunoscut acest cuvânt: „vindecă”. Și da, mi-am amintit de întâlnirea cu Părintele Nicolae de la Essex, din 2023.
Anul 2023 a fost un an în care bucuria s-a împletit cu tristețea, cu darurile mici, dar minunate, de suflet, care s-au intensificat în 2024. Spun toate acestea pentru că, după întâlnirea scurtă, dar încărcată de emoție și pace sufletească, au urmat toate cele: grija de bunica, îmbolnăvirea mea... Dar toate cu rostul lor, iar cuvântul Părintelui Nicolai a fost „cu putere multă”.
După ce seara a ținut o conferință despre Sfântul Sofronie de la Essex, a doua zi dimineață a participat la Sfânta Liturghie, la mănăstirea unde mergem mai mereu și noi. Bineînțeles, nu m-aș fi gândit că în scurt timp vom bea o cafea împreună. Dar chiar s-a întâmplat, și cât de bine a fost!
Pentru că urma să plece la Iași, l-am invitat, prin părintele-șofer, să poposească la o cafea în prăvălia noastră. Băiatul care îl însoțea pe Părintele Nicolai primise între timp mesaj de la prietenii noștri din Belgia (Dumnezeu lucrează prin oameni!), că poate au timp să se oprească pe la noi. Și așa a fost! Dragostea, bucuria și simplitatea Părintelui au inundat încăperea, efectiv!
Pentru că ei au ajuns înaintea noastră, am intrat și eu împreună cu Sofian! Cu multă bucurie ne-am apropiat să luăm binecuvântare, iar brațele Părintelui ne-au cuprins de îndată, de parcă ne știam de-o viață. A schimbat câteva cuvinte cu soțul meu pe tema cafelei, s-a amuzat copios încercând să facă un espresso, moment în care l-am și surprins într-o fotografie. În cele din urmă, mi-am făcut curaj și i-am spus că mi-aș dori să-i cer un sfat, să-mi spună un cuvânt...
Am început să-i povestesc pe scurt, printre lacrimi, despre situația lui Sofian, despre comportamentul lui, mărturisindu-i că nu mai pot și nu mai știu ce să fac, cum să-i gestionez agresivitatea și toate problemele prin care trecem. M-a ascultat, mi-a zâmbit, iar răspunsul lui a fost:
- Fii atentă! Primul ucenic al Sfântului Sofronie a fost un băiat orfan, venit la mănăstire. Era cel mai rău: vorbea urât, îi necăjea mereu pe Părinți, cum prindea câte un Părinte, își scotea papucii și arunca după el, era cel mai neascultător! Sfântul Sofronie nu știa ce să mai facă cu el, dar nici să-l alunge nu putea. Până într-o zi când a început să se roage pentru el și să caute să-l iubească din ce în ce mai mult. Așa a făcut, până când acel călugăr a ajuns cel mai smerit și mai ascultător Părinte din toată obștea. Iar astăzi este stareț la o mănăstire din Grecia! Nu uita, IUBIREA VINDECĂ!
Ne-a luat pe toți trei în brațe, ne-a binecuvântat, a luat încă o cafea rece la pachet și și-a continuat drumul. Și drumul nostru a continuat și continuă cu suișuri și coborâșuri, cu nădejde și deznădejde, cu tristețe și bucurie, dar și cu dorința ca acea „cafea duhovnicească” să verse zi de zi în inima mea iubire curată și dezinteresată pentru Sofian și cei din jur.
Alexandrina
Fotografie de Ryan Horn / pexels.com
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!