Oh, gingășia ta, Doamne!
Căci nu Te-am cunoscut
când sârguiam spre mijlocire...
Iertați-mă voi,
cei cărora m-am făcut poticnire!
Nu încape gând străin
între Tine
și cel iubit al Tău
Din omenească dragoste
nu se țes
punți peste hău
Numai Tu auzi
cum strigă o inimă pustiită
Numai Tu
poleiești cu dor
orice rătăcire prin ispită
Tu știi semnele toate,
potecile năpădite de spini,
pe care ne silim a răzbate
din noapte
din frică
din părere...
Tu știi să ne ridici
din amara durere.
Oricare eu
strecurat între Fiu și Tată
alungă a Duhului
adiere curată
Doamne Iisuse Hristoase,
cu Numele Tău
îmbrățișează toată lumea Ta
Și înviază, Doamne,
sufletul meu!
Maria Dragomirescu
Fotografie de Ilo Frey / pexels.com
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!