.webp)
Vremuri întunecate, ca cele de acum, erau, după cum aflăm din Cărțile Sfinte, și înaintea nașterii lui Iisus. De aceea poporul ales aștepta un Mântuitor care să-l salveze, doar că mulți și-l imaginau ca pe un conducător de oști, în stare să-l scape de sub jugul imperiului roman. Nimeni nu s-ar fi putut gândi că El va fi, în fond, eliberatorul de taină al sufletului omenesc.
Faptul că Iisus a propovăduit vindecarea de rău a lumii prin iubire, prin discernământ și prin veghe, mergând până la sacrificiul suprem, că a pus semn de egalitate între stăpân și slujitor, aruncând în aer ierarhiile, și că i-a îndemnat pe oameni să renunțe la egocentrism, să se lepede de grija pentru sine și de avutul personal de dragul celor nevoiași, toate acestea au făcut din învățătura Sa „un scandal al rațiunii” pământești, cum remarca Søren Kierkegaard.
Însă doar în acest fel, Fiul lui Dumnezeu a arătat celor din jurul Lui cum se pot descătușa din urgiile timpului și spațiului în care trăiau, cum se pot tămădui de propria opacitate, cu ajutorul introspecției, a curățirii interioare, premergătoare iluminării.
Amenințat cu moartea, de cum s-a născut, de către cei care se credeau mai marii zilei, Iisus a preschimbat momentul cel mai înfricoșător al vieții, pe cale de a se curma, într-o fereastră către spiritualitate.
Evangheliile dau mărturie despre multele vindecări miraculoase, despre smulgerea de pe patul de moarte a slugii sutașului și despre cele trei învieri săvârșite de Domnul, cu „grade de dificultate” tot mai mari (trezirea ca din somn a copilei lui Iair, deșteptarea din cosciug a fiului văduvei din Nain, pe drumul spre cimitir, și aducerea la lumină a lui Lazăr, înmormântat de trei zile).
Dar când Domnul se stinge pe cruce, luând asupra Sa păcatele lumii, spre mântuire, El o face odată pentru totdeauna, nu doar pentru cei prezenți atunci, ci și pentru cei din timpurile care urmau să vină, deci și pentru noi, iar Învierea Lui semnifică triumful asupra morții precum și calea pe care o deschide sufletelor noastre, spre a-L urma în Împărăția lui Dumnezeu.
Prin transformarea morții într-un interval care duce spre Înviere, Iisus ne eliberează de marile neliniști ale imediatului și de spaima sfârșitului, dăruindu-ne speranța în victoria Binelui divin asupra răului din noi și din lume. Mai mare bucurie ca aceasta nu există.
Monica Pillat