Ne vorbește Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici
Binecuvântează-mi vrăjmașii, o, Doamne. Chiar eu îi binecuvântez și nu-i blestem.
Vrăjmașii m-au adus în brațele Tale mai mult decât prietenii. Prietenii m-au legat de pământ, vrăjmașii m-au desfăcut de pământ și mi-au distrus toate nădejdile mele în lume.
Vrăjmașii m-au făcut să mă simt străin pe pământ și nu locuitor străin al lumii...
Binecuvântează-mi vrăjmașii, o, Doamne. Chiar eu îi binecuvântez și nu-i blestem.
Ei, mai degrabă decât mine, mi-au mărturisit păcatele înaintea lumii.
Ei m-au biciuit ori de câte ori am ezitat să mă biciuiesc eu însumi.
Ei m-au chinuit ori de câte ori eu am încercat să fug de chinuri.
Ei m-au certat ori de câte ori eu m-am lingușit.
Ei m-au scuipat ori de câte ori m-am umplut de trufie.
Binecuvântează-mi vrăjmașii, o, Doamne. Chiar eu însumi îi binecuvântez și nu-i blestem.
Ori de câte ori eu m-am făcut pe mine înțelept, ei m-au numit prost.
Ori de câte ori m-am făcut puternic, ei m-au batjocorit de parcă aș fi fost un pitic.
Ori de câte ori am vrut să conduc oameni, ei m-au împins în spatele scenei.
Ori de câte ori am dat buzna să mă îmbogățesc, ei m-au oprit cu mână de fier.
Ori de câte ori am gândit că voi dormi liniștit, ei m-au trezit din somn.
Ori de câte ori am încercat să ridic o casă pentru o viață lungă și liniștită, ei au dărâmat-o și m-au dat afară.
Cu adevărat, vrăjmașii m-au îndepărtat de lume și mi-au întins mâinile spre poala hainei Tale.
Binecuvântează-mi vrăjmașii, o, Doamne. Chiar și eu îi binecuvântez și nu-i blestem.
Binecuvântează-i și înmulțește-i; înmulțește-i pe ei și fă-i să fie și mai amarnici împotriva mea,
așa încât fuga mea spre Tine să nu mai aibă întoarcere;
așa încât toată nădejdea în oameni să poată fi risipită ca pânza de păianjen;
așa încât pacea absolută să poată începe a domni în sufletul meu;
așa încât inima mea să poată deveni mormânt al celor două rele gemene ale mele: trufia și mânia;
așa încât să-mi pot aduna toată comoara în cer;
ah, așa încât să mă pot elibera odată de amăgirea de sine care m-a înlănțuit în păienjenișul cumplit al vieții iluzorii.
Vrăjmașii m-au învățat să știu ceea ce cu greu știe cineva: că omul nu are vrăjmași pe lume în afară de el însuși.
Îți urăști vrăjmașii doar când nu poți înțelege că ei nu sunt vrăjmași, ci prieteni cruzi.
E greu să spun cine mi-a făcut mai mult bine sau mai mult rău pe lume: prietenii sau vrăjmașii.
De aceea, binecuvântează, o, Doamne, atât pe prietenii, cât și pe vrăjmașii mei...
Binecuvântează-mi vrăjmașii, o, Doamne. Chiar eu îi binecuvântez și nu-i blestem.
Din „Rugăciuni pe malul lacului”, Ed. Predania 2024