Îmi purtam liturghia cu mine
Într-un rucsac
Poleit cu colb de aur.
Mă opream oriunde,
Întindeam batistuța la pământ,
Apoi îngenuncheam
Și-ncepeam, grăbit,
Adânc, țintit,
Să tai bucăți din mine.
Mă priveai și, uneori,
Te opreai,
Te așezai la capătul celălat al mesei
Și-ncepeai, blând,
Adânc, smerit,
Să tai bucăți din Tine.
Era loc destul
Pe batistuța cea veche.
Anca Stanciu
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!