Starețul Sofronie avea o învățătură foarte importantă despre modul în care trebuie să ne apropiem de Părinții noștri duhovnicești, pentru a nu pierde timp prețios și energie duhovnicească.
De multe ori, oamenii caută de la duhovnic doar o mângâiere psihologică, adică vor să stea de vorbă. Dar întâlnirea cu duhovnicul este o întâlnire peste măsură de sfântă dacă știm să o trăim așa cum se cuvine.
Mulți vin, de pildă, la spovedanie nepregătiți, și abia în momentul în care se așază în fața preotului încep să se gândească ce au de spus. Nu e oare o mare pierdere și nu arată aceasta o lipsă de evlavie față de acel moment?
Starețul Sofronie spunea că omul care dorește să se spovedească trebuie, înainte de a merge la duhovnic, să se roage: „Doamne, fă-mă ca, prin robul Tău, să cunosc calea în care să umblu și dă-mi un cuvânt duhovnicesc de suflet folositor!”. Iar preotul, la rândul său, dacă se roagă: „Doamne, dă-mi un cuvânt pentru poporul Tău, pe care l-ai răscumpărat cu scump Sângele Tău!”, atunci această întâlnire devine un eveniment prorocesc. Atunci Dumnezeu Însuși vorbește în această Taină. Dacă ambele părți se roagă, atunci – spunea starețul – și pietrele vor vorbi.
E mare păcat să coborâm această Taină la nivel omenesc, să o transformăm într-o simplă conversație psihologică și să-l epuizăm pe preot, care nu la aceasta este chemat. Astfel, oamenii pierd șansa de a se folosi cu adevărat de spovedania lor.
Arhim. Petru de la Essex

-1.webp)