Atunci

​Nu m-oi iubi de-oi fi frumoasă,

cu gene lungi și cuvioasă,

șoptind cuvinte înălțătoare;

în fața Ta,-s fărʼ de valoare.

Nici când m-oi miresma cu mir,

îngenuncheată la potir,

nici când oi stoarce rugăciune

din inima ca de cărbune,

nici chiar când, tremurând de dor,

cerși-voi Duh mângâietor.

Ci sângerând pe crucea grea,

atunci voi fi mireasa Ta.

Anca Stanciu