Atâta bucurie
A năvălit de-afară,
Că salcia ruginie
Începe să mă doară,
De parcă ea e-n mine
Și dă din crengi să zboare.
Coboară, frate soare,
Și du-ne în departe,
Că noi, prinse-n strâmtoare,
Nu știm a ne desparte
De maica noastră, glia,
Care și ea visează
Să-și lase nostalgia,
Pe țărmurile pale,
Și să se facă rază
În largurile tale.
Monica Pillat
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!