Ne vorbește Părintele Rafail Noica
Îndrăznesc să mai spun un lucru: dragostea – și când vorbim de dragoste, vorbim de Dumnezeu –, dragostea divină este atotputernică, însă nimic nu este, paradoxal, mai vulnerabil decât dragostea!
Dacă Dumnezeu n-ar iubi, dragostea n-ar putea fi rănită, și Dumnezeu n-ar putea fi rănit. Paradoxal, dragostea adevărată, dumnezeiască este așa de intensă, este „foc mistuitor” care mistuiește nemistuind; dar oare cum? De ce nu mistuie? Pentru că Dumnezeu este nemuritor și totuși, în același timp, este, cum zicem noi, cu limbajul nostru de la psihologie: vulnerabil. În ce sens vulnerabil? Subțire, mereu se mărginește! Și în ce sens se mărginește? Nu se ofensează zicând: „Asta-i erezie!”. Dumnezeu nu cunoaște mânie, ofensă; nu-L poți ofensa pe Dumnezeu. Numai proștii ne ofensăm, că dacă cineva mi-a zis că sunt un porc, mă și ofensez și mă supăr pe el… Da’ uită-te-n oglindă, poate nu e foarte bine ce vezi acolo, dar porc nu e! Degeaba m-am ofensat! Avem slăbiciune, avem moarte. Dumnezeu nu are slăbiciune, nici moarte, și nu se supără, ci mă iubește pe mine – deși, păcătuind, eu mă lipsesc de dragostea Lui și de tot ce vrea să reverse în mine…
Dumnezeu vrea să devin un dumnezeu, dar nu pe calea asta „amatoristă”, ci pe calea, hai să-i zicem „profesionistă”. Dumnezeu, profesional, ne învață cum să ajungem la El – și dacă ar putea să ne dea mai mult decât ce este El, ne-ar da mai mult! Asta-i dragostea dumnezeiască! De ce îndrăznesc să zic eu că ne-ar da mai mult? Fiindcă Hristos, în experiența Lui de om, ne spune că „cei care cred în Mine cele ce le fac Eu și ei le vor face, și mai mari decât acestea, pentru că Eu mă rog către Tatăl”. Poftim care este iubirea lui Dumnezeu!
Ce șoptea șarpele că vrea Dumnezeu? Ca nu cumva să ajungem ca Dumnezeu!… Sfinții, de-a lungul istoriei, au înviat din morminte oameni morți de nu știu când. Hristos a făgăduit „nu numai că veți face ce fac Eu, ci și mai mari decât acestea”. Poftim, ce invidie are Dumnezeu?! Nici una! Dragostea se dăruiește total – și dacă ar putea da mai mult decât totul, ar da mai mult! Și când a putut să dea mai mult, a dat mai mult, chiar și în condițiile astea limitate, pământești.