

asfințea de arșită ziua cu o nesfârșită
sforțare descătușând pământul de
dogoare
și de liniște
îți amintești casa aceea ce o
purtam agățată de
bocceaua amintirilor strivită
ca atâtea altele care nu ne mai spun nimic
casele din orașe mi-ai spus
zăvorăsc vederea cu
cheia de gât
cuvântul tău rotund și
plin rămâne singura
mea amintire
din colțul acela de lume m-am
desprins ca un străin
Pr. Cristian Muntean
Acuarelă de Horia Țigănuș
Din volumul „Culoarea zilei – jurnal poetic”, Editura Creator, 2025
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!
