„Străbatem perioada Postului Mare. Să privim fiecare zi ca pe un prilej și un motiv să punem început în viața de rugăciune! Atunci veți vedea cât de ușor va fi postul, cum vor pleca patimile singure, cât de dulce va fi Dumnezeu, cum nu veți mai vorbi despre iubirea lui Dumnezeu ca să nu înghețe inima voastră, ci doar o veți trăi. Veți vedea cum vi se vor părea toate bune, toți sfinți și desăvârșiți. Dar, când nu le veți face pe acestea, veți fi numai niște îndurerați, cu aparență de oameni, vrednici de plâns, pentru că veți fi pierdut și pământul, și cerul.
Dacă încă nu ne-am pocăit, este pentru că iubim puterea noastră și nu dorim s-o ia în stăpânire Dumnezeu. Este pentru că nu ne-am întins inima noastră, nu am cucerit-o ca să fie așa. Ce vom spune așa cum suntem? Mi se pare că cel mai bun lucru pe care l-am avea de făcut, acum când am intrat în Triod, este să cerem de la frații noștri, și de la îngeri, și de la sfinți, să plângă pentru noi. Vrednici suntem numai de plâns.
Dacă însă trăim iadul, iadul nu este adevărul, ci raiul este adevărul. Iadul este absența raiului. Dacă trăim întunericul nostru, amărăciunea noastră, durerea noastră, dacă trăim mărăcinii noștri, fără încă să ne pocăim, nu este pentru că adevărul ar fi păcatul nostru, ci pentru că păcatul nostru este absența harului, pe care îl închidem afară din inima noastră. Nu lăsăm harul lui Dumnezeu să ajungă la noi.
Am intrat în Triod. Să lăsăm, pe cât putem sinele nostru afară din Triod. Ce ni se pare, ce știm, ce am făcut, toate sunt false. Există însă adevărul pe care l-au trăit miile de sfinți către care nu îndrăznim să privim, miriadele de sfinți care sunt în cer, și de sfinți care sunt în jurul nostru, și noi nici nu ne dăm seama de ei.
Să fie această perioadă a Bisericii noastre plânsul fiecăruia dintre noi în fața aproapelui său, și mai ales în fața sfinților, rugăciunea noastră, cererea noastră întinsă. Să ne rugăm întins, cu stăruință, iară și iară, să-i rugăm pe frații noștri: plângeți voi pentru mine, ca să plâng și eu pentru voi. Și poate-poate reușim ceva”.
Arhim. Emilianos Simonopetritul
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!