Aș vrea, dacă aș putea, să înrămez lacrimile de pe obraz;
încă mă gândesc ce culoare să aibă,
oare,
rama?!
Ce expoziție de artă ar mai fi!
Și aș vrea să cumpăr, dacă s-ar putea, rozul cerului înainte de asfințit;
aş face un împrumut atât de mare încât chiar Dumnezeu ar zice:
„asta e prea datornică, o țin lângă Mine!”.
Și aș mai vrea, dacă aș putea, să le dăruiesc oamenilor
raze de piele
arcuite în colțul gurii,
radiind în colțul ochilor;
orice chirurg plastician m-ar invidia!
(sau s-ar scandaliza!)
Aş vrea
să-mi amintesc mereu
că cele mai mari bogății sunt, de fapt,
gratuite…
și ce săraci suntem
atunci când uităm să ne prețuim bogăția.
Silvana Bașa
Fotografie de la Fernando Cortes / pexels.com
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!