Un artist nu este niciodată în vacanță (în sensul că nu se „decuplează” de la treaba lui). Inspirația e mai ușor de găsit, pentru că există starea de uimire în fața noului.
La fel și un creștin. În vacanță, lucrarea interioară continuă, ba chiar e mai vizibilă. Se ascut simțurile, inima stafidită intră la apă și se rehidratează și ea. Te scuturi de toate acele treburi și mecanisme pe care le faci în mod automat, care te consumă și te fac să privești lumea prin lentilele prăfuite de rutină.
În concediu, te observi pe tine ca OM în relație cu alți OAMENI.
Ești mai atent la trupul tău, la postura ta, dar și la cugetul tău.
Aceeași conștiință te însoțește, aceeași luptă (nu ești scutit de furtună pe marea gândurilor), dar atitudinea este alta.
Pentru că știi că ești un oaspete, că nu prinzi rădăcini acolo, parcă nu le mai iei pe toate în serios. Nu te mai deranjează lucruri care te deranjau la alții, treci cu vederea lipsurile tale și ale celor din familie.
Descoperi că faci în mare parte aceleași acțiuni pe care le făceai și la tine acasă, dar cu alt tonus, cu altă dispoziție, cu altă inimă.
O picătură de inspirație poate colora o viață întreagă.
Ioana Todor
