Doamne, Tu știi!
Mie îmi pare că scriu ca să cer iertare...
Cine să vrea să asculte
împâclită, poticnită, nesfârșită
spovedania mea?!
Cine să știe
mulțimea darurilor
încredințate mie?
Cine să-nțeleagă
cum de mi-am risipit
zestrea întreagă?
Cine să poată
să mă dezlege
de viața mea toată?
Doamne!
Dezleagă Tu nodul acesta
al inimii mele:
Cum Pomul Cunoștinței
a făcut poame rele?
Cum de talanții îngropați
pentru... mai târziu
au rodit pustiu?
Cum, căutând vorbele potrivite,
mlaștina gândurilor
mă înghite?
Cu adevărat i-am dat deșertăciunii obolul
Învață-mă să arunc
din brațele-mi golul
Maria Dragomirescu
Fotografie de Ninety Seven Years / pexels.com
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!