Doamne, Tu știi!
Mie îmi pare că scriu ca să cer iertare...
Cine să vrea să asculte
împâclită, poticnită, nesfârșită
spovedania mea?!
Cine să știe
mulțimea darurilor
încredințate mie?
Cine să-nțeleagă
cum de mi-am risipit
zestrea întreagă?
Cine să poată
să mă dezlege
de viața mea toată?
Doamne!
Dezleagă Tu nodul acesta
al inimii mele:
Cum Pomul Cunoștinței
a făcut poame rele?
Cum de talanții îngropați
pentru... mai târziu
au rodit pustiu?
Cum, căutând vorbele potrivite,
mlaștina gândurilor
mă înghite?
Cu adevărat i-am dat deșertăciunii obolul
Învață-mă să arunc
din brațele-mi golul
Maria Dragomirescu
Fotografie de Ninety Seven Years / pexels.com
12 Comentarii
Cosmina Dragomir
Cu rugăciunile astea moderne te poți ruga liniștit, te duc la Dumnezeu. Mulțumim!!!
Maria
Slavă Domnului, de la Care vine toată darea cea bună!
Nicoleta
Ce minunat! Mulțumesc
Maria
Minunate sunt aceste întâlniri ale noastre!
Ana Banica
Ah, ce frumos e când ne doare la fel, fără să ne cunoaștem! Durerea se transformă atunci în legătură de iubire:)❤️
Maria
Amin! Și eu simt asta, în textele tale!
Ana Banica
Durerea de împărțit la minimum 2 devine bucurie!:)❤️
Maria
Aleluia!
Anastasia
Cât de frumos! ❤️❤️❤️🤗🤗🤗🌹🌹🌹
Maria
îmbrățișare, cu drag
Ecaterina
În câteva cuvinte, cu măiestrie adunate, ați pus toată durerea și neputința sufletului. Durerea exprimată este adevărată, de aceea a înțeles-o și sufletul meu... Vă mulțumesc.
Maria
Plecăciune! E tare bine când ne auzim unii pe alții...