Aripi

Aveam aripi înainte de a mă naște

Și era destul să le deschid în vânt.

Le primisem în ceruri,

Ca să pot trăi pe pământ.

M-am născut și aveam în suflet un cânt

Dăruit tuturor răsăriți din cuvânt.

Un ochi era ațintit spre slavă,

Celălalt ochi deschis spre pământ.

M-am născut și-am uitat

Să privesc în sus.

Am urmat doar ispita,

Am urmat-o supus,

Am urmat-o flămând

Am urmat-o cu trupul

Și-am urmat-o în gând.

Am uitat de aripi, legat de pământ

Am uitat că am fost născut de cuvânt.

Și-apoi

Te-am zărit,

Când umblam prin noroi

Într-un asfințit.

Te-am zărit

Sau poate

Te-am bănuit

Și-n loc de apus m-ai dus

Spre un alt răsărit.

Era târziu,

Era foarte târziu.

Am luat un pahar cu rachiu.

M-am culcat și-am visat

Că am aripi.

Șerban Madgearu

Din volumul „Picături de moarte”, Editura „Paideia” 2025