Apropie-Te de mine, Doamne!

4 octombrie 2018

Ieri a fost o zi cu întâmplări cu totul ieșite din comun și neobișnuite. Timp de 20 de minute am trecut, sau „m-a năpădit” o stare duhovnicească stranie. O părăsire a lui Dumnezeu în care sufletul s-a blocat, s-a oprit. Ca un gol în toate. Nici măcar un gând către Dumnezeu. Puținul har pe care habar nu aveam că stă în mine m-a părăsit atunci și m-a lăsat ca mort. Este îngrozitoare moartea duhovnicească. De neîndurat! Iadul! Îngrozitoare!

Fără Dumnezeu, fără harul Său, omul trăiește într-o nevoie de orice altceva și poate găsi o oarecare mângâiere, dar pe mine în acele clipe nimic nu mă putea mângâia. Vedeam doar negru, moarte în jur, nu mă puteam sprijini pe nimic, nu-mi făcea nimic nici cea mai mică plăcere. Am vrut să mă rog, dar nu puteam deloc nici să mă gândesc. Multe ar mai fi de adăugat. Ce-am învățat?

Nici nu suntem în stare a pricepe cât de mult ne ține harul lui Dumnezeu în viață atunci când ni se pare că pur și simplu trăim.

Dacă și pentru o clipă am fi lipsiți de acest har de viață dătător, duhul cel mort ne ia în primire și sufletul trăiește moartea de îndată.

M-a cuprins mila adâncă pentru toți oamenii. Pentru toți. Am plâns până la trei noaptea. Inima a înțeles că suntem neputincioși și că nu avem viață de la noi înșine. Că, atunci când ni se pare că trăim, dar nu avem Rugăciune, nu suntem într-o minimă legătură cu lucrarea energiilor de viață dătătoare ale harului dumnezeiesc, atunci ne hrănim din altceva pentru a întreține această aparentă viață a trupului. Ne hrănim din zidire prin simțuri, revărsându-ne în afara noastră, a inimii noastre.

Fără harul lui Dumnezeu, fără rugăciune, suntem MORȚI.

5 octombrie 2018

Vreau să mă dăruiesc mai mult liniștirii, isihiei; mi-a picat în mână o carte foarte potrivită a Sfântului Ignatie Briancianinov, „Despre Rugăciunea lui Iisus”, în care am găsit metoda prezentată cu cel mai mare discernământ și însuflare.

Trebuie să mă iau la întrecere cu această boală (cancerul).

Iată un pasaj extraordinar, care îmi tâlcuiește ceea ce s-a petrecut alaltăieri, pe 3 octombrie, pe scaunul de perfuzii, în timpul așteptării de la IPT, când am trecut prin groaznica părăsire vreme de nu mai mult de o jumătate de oră; zice Sfântul Ignatie:

„Darul Rugăciunii ce se face cu luare aminte, de obicei este precedat de deosebite scârbe și zguduiri sufletești care coboară duhul nostru în adâncul conștiinței, sărăciei și nimicniciei noastre”.

O fărâmă din această experiență am trăit și eu de ziua Sfântului Ierothei, 3-4 octombrie. Și roadele încă le mai am cu mine, dar tot mai slabe.

Azi voi încerca mai mult. Domnul este pururea de față.

I S I H I A

Căutarea stăruitoare a Domnului înlăuntrul inimii tale.

Nu te pune în calea nimănui.

Ascunde lucrarea inimii tale chiar și de tine însuți, pe cât îți e cu putință.

Închide simțurile trupești și deschide ochiul inimii către lumina care se află în adânc.

Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești...

Nu fugi de durere sau suferință, nu cu orice preț.

Caută să vezi în toate dragostea Domnului.

Pilda vieții Maicii Domnului s-o ai mereu înainte.

Îmbrățișează trupește și în duh pe tot omul din fața ta, fără multe cuvinte.

Vorbește atunci când nu mai poți ține, și ai credință că Domnul te povățuiește. Dar nu mult.

Ia aminte la lucrările subțiri. Nu te grăbi.

Nu te încrede în tine însuți, în loc, în metodă, căci Domnul poate și-ntr-o clipă să închidă simțurile și să deschidă ochiul dinlăuntru.

Nerăspândirea este darul Domnului nostru Iisus Hristos.

Faptul de a te ruga neîncetat înlăuntrul inimii cere și vreme îndelungată, multă și îndelungată silire. Cu silire se ia Împărăția cerurilor.

8 octombrie 2018

Apropie-Te de mine, Doamne, de măruntaiele sufletului meu, nu te scârbi de duhoarea care iese din el, haide, Doamne, apropie-Te și pune mâna Ta pe locul bolnav și scoate afară moartea și lucrarea ei care s-a încuibat în mine, în trupul și sufletul meu!

Cum ieșea din Tine o putere atunci când te apropiai de cei bolnavi, de leproși, de orbi, de paralitici, de îndrăciți, de morți și-i vindeca, și-i înviai, așa Doamne și acum, fă așa și cu mine, și vindecă-mă, și înviază-mă.

Învie-mă, Doamne!

Apropie-Te, Hristoase Iisuse, Cel ce ai făcut toate, vindecă-mă, miluiește-mă ca pe leproșii de altă dată.

Acum am înțeles taina rânduielii Tale și am încredere în pronia Ta cea cerească. Doar că Tu vorbești încet și lin.

Neîncetat Te voi ruga să mă miluiești. Am învățat asta de la sfinți. Te rog să picuri în mine perfuzia nemuririi.

Să fac litanii cu rugăciunea prin trupul bolnav, ca să alungăm răul și din trup, și din suflet. Dar văd acum lucrarea Ta cu mine și prin boală, căci aceasta este sprijinul meu pentru aducerea aminte de Dumnezeu, spre neuitarea de El.

Pomenirea neîncetată a lui Dumnezeu este perfuzia care mă va vindeca de boală și de moartea sufletului. Pentru aceasta am primit această boală, fiindcă Domnul a văzut setea mea de El, dar și neputința minții și a trupului meu de a mă porni și osteni spre El. Și atunci a găsit această cale. Alta nu era. Calea de bunăvoie, mai ușoară și liberă, nu am putut-o urma. Și atunci Domnul a îngăduit ca să pătimesc consecințele păcatului în trup.

Acum înțeleg de ce Gheronda mi-a vorbit despre Iov. Altfel nu se putea ca lucrarea rațională să se despartă de lucrarea minții și să înceapă viața duhovnicească.

Am primit acest prea binemeritat ghimpe în trupul meu ca să-mi amintească că, fără viața Ta, eu nu sunt decât un cadavru umblător.

11 octombrie 2018

Nimic nu vrea Domnul de la noi decât să ne ținem mintea aproape de El. Să trăim isihia. Să împlinim poruncile. Să alungăm gândurile. Să-L trăim doar pe Dumnezeu.

Vreau să pun început bun. Ca și în alte dăți. Mereu și mereu.

Isihia și trezvia este rânduiala noastră. În epoca asta de haos, acestea au rămas, și pe acestea le putem trăi oriunde.

Omul este făcut pentru a trăi mari plăceri, mari bucurii. Să nu ne mulțumim cu puțin, cu „grăunțe”, cu „cafele”.

Oare ce vrei cu mine, Doamne? Arată-mi calea pe care voi merge.

Mircea Stanciu

Fragment din „Jurnalul tămăduirii”,

carte în curs de apariție la Editura Bonifaciu