Apartenență  

Abia acum am înțeles.

După ani de plecări, împachetate (de nevoie) cu gândul reîntoarcerii, abia acum am înțeles. Oriunde mă vor purta pașii, oricât de departe, o parte din mine va rămâne aici pentru totdeauna: în jungla copilăriei mele. În susurul râului din spatele grădinii cu căsuță albastră în copac, în pietrele (mirabil de frumoase!) pe care apa le traversează de veacuri, în salcâmii care stau să se prăvale (din copilărie mă mir cum le mai rezistă rădăcinile suspendate așa), în „dobele” (bazine făcute de copii din pietre, crengi și nailoane, pentru a putea înota în râu) construite cu trudă și chiot, în maiurile care răsunau întreaga ziulică pe când eram mică și al căror sunet surd încă îl aud, deși cărarea pe care coborau bătrânele cu ligheanele pline cu rufe e neumblată și sălbăticită, iar acum doar noi și câțiva vecini mai avem acces spre râu prin grădini...

Abia acum am înțeles. Poate pentru că acum îmi accept cu bucurie simplitatea și am învățat să apreciez adevărata valoare a acestui loc, din care nu aș mai pleca... Dar încă e nevoie să (mă) împachetez...

Georgiana Camalessa

Fotografii de Georgiana Camalessa