Mângâiam durerea din tine
Și ea-mi torcea ca o pisică
O scărpinam după urechi
Iar ea mi se freca de podul palmei
Lăsând în urmă așchii reci și iuți
Din blana-i aspră
Ne-mblânzită.
Iubeam, iubite,
Animalul durerii din tine
Mă privea blând, cu ochii umezi
Cerându-mi să-l hrănesc
Cu încă o felie
De rană gratuită
Ne-ncepută.
Anca Stanciu
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!