Altcineva

La asfințit, umbrit la chip,

Scria cu mâna pe nisip,

Și cum atunci mă regândea,

Simțeam că sunt altcineva,

Care nu se mai lasă dus

Decât de visul lui Iisus.

Așa că port de-o vreme-n piept

Raiul ce pâlpâie-n deșert

Și liniștea pe care-o am

O pun în sfeșnice la geam

Și o aprind din când în când,

Ca răul să se facă blând.

Monica Pillat