Mă aplecam adânc în tine
Cu capul sub apă
Priveam prin cerneala deasă
Până când, pe fundul lacului,
Găseam scoica de lumină
Acolo,-n căușul ei,
Mă-ncolăceam cu genunchii la gură
Pașii tăi se-auzeau
Coborând după mine
Ca un strigăt întors
La izvorul durerii.
Anca Stanciu
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!