(Dialog imaginar inspirat de pictura diaconului Andrei Bodko)
Hristos: Adame, unde ești?
Adam: Nu știu, Doamne. Toată lumea mă găsește. Eu nu mă mai găsesc.
Hristos: Eu te-am găsit.
Adam: Atunci de ce mă întrebi?
Hristos: Ca să-mi spui tu unde ai ajuns.
Adam: Departe.
Hristos: De cine?
Adam: De Tine. De mine. De oamenii pe care îi iubesc. Sunt mereu ocupat, mereu conectat, mereu undeva. Și parcă nu mai sunt nicăieri.
Hristos: De când ți-ai dat seama?
Adam: De mult. Numai că am continuat.
Hristos: De ce?
Adam: Era mai ușor să mă țin ocupat.
Hristos: Și acum?
Adam: Am obosit.
Hristos: Ce te-a obosit?
Adam: Să răspund tuturor. Să par că sunt bine. Să țin totul sub control. Să mă trezesc dimineața și s-o iau de la capăt. Cel mai rău e că m-am obișnuit să trăiesc fără Tine.
Hristos: Eu n-am încetat să te caut.
Adam: Credeam că Te-am pierdut.
Hristos: Tu ai plecat, Adame. Eu nu te-am părăsit.
Adam: Atunci de ce Te simt atât de departe?
Hristos: Pentru că ai mers mult fără Mine.
Adam: Mi-e rușine că Te caut abia acum.
Hristos: Eu te așteptam.
Adam: Și dacă mâine mă întorc la aceeași viață?
Hristos: Cheamă-Mă iar.
Adam: Și dacă uit iar de Tine?
Hristos: Eu nu uit de tine.
Adam: De ce mă mai vrei?
Hristos: Pentru că te iubesc.
Adam: Așa cum sunt?
Hristos: Așa cum ești acum.
Adam: Nu știu să mă întorc.
Hristos: Oprește-te din fugă.
Adam: Și după?
Hristos: Rămâi.
Adam: Doamne...
Hristos: Te ascult.
Adam: Mi-a fost dor de Tine.
Hristos: Știu.
Adam: Atunci cum de nu Te-am auzit până acum?
Hristos: Pentru că toate celelalte vorbeau mai tare.
Adam: Iar acum?
Hristos: Acum M-ai auzit.
Adam: Mai stai puțin.
Hristos: Sunt aici.
Adam: Să nu închizi.
Hristos: Nu închid, Adame. Rămân.
Pr. Ioan Gînscă
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!