Acum mergem în pridvorul Raiului

Ne vorbește Arhimandritul Efrem Filotheitul

- Părinte, multă lume trece prin mari necazuri, fie din pricina răutății celorlalţi, fie a propriilor greşeli.

Stareţul Efrem: Cei ce trăiesc iadul aici şi valorifică această stare după criteriile duhovniceşti, atunci când vor muri, nu vor fi judecaţi deloc, ci vor merge direct în braţele lui Hristos. Dar dacă nu valorifică acest iad după criteriile duhovniceşti, atunci vor fi chinuiţi şi în cealaltă viaţă.

Aș vrea să vă spun ceva despre Rai. Înainte să împlinesc 80 de ani, vizitam des Raiul. Bine, și acum, dar vârsta îşi spune cuvântul. Odată m-a luat Hristos de mână şi mi-a zis: „Aici ai făcut o biserică, aici ai spovedit un suflet care s-a mântuit, aici ai mângâiat, aici ai povăţuit…”, adică mi-a zis tot ce făcusem şi, în timp ce-mi vorbea, mă umplea de bucurie. Atât de mare era bucuria, că am zis: „Hristoase al meu iubit, nu mai rezist! Nu pot purta mai mult! O să explodez! Du-mă înapoi!”. Şi m-am aflat iarăşi în chilia mea.

- Iadul cum este?

Stareţul Efrem: Cum este?... Groază, groază! Să nu ajungă acolo nici măcar un pui de pasăre! Cum se îneacă oamenii în mare, aşa se îneacă acolo în chinurile iadului, laolaltă cu diavolii.

Să ne rugăm pentru cei adormiți, e o mare milostenie. Mama mea era o femeie înzestrată cu multe virtuţi. M-am sprijinit toată copilăria de cuvintele ei. Înainte să moară, a fost ţintuită la pat doi ani şi zicea: „Părinte, spune-i lui Dumnezeu să mă ia. Am obosit”. Dar înainte să plece s-a luptat mult cu diavolii...

- I-aţi văzut?

Stareţul Efrem: Da, la fel cum îi văd pe oameni.

- Arhanghelul n-a ajutat-o?

Stareţul Efrem: Era în spatele ei. Se dăduse înapoi, ca să o lase să lupte singură și să fie încununată.

Totul lumină! Totul mireasmă!

- Părinte, se întâmplă adesea să apară neînțelegeri între noi...

Stareţul Efrem: Acestea sunt omeneşti. Nu vor lipsi niciodată. Să trecem peste ele şi să alergăm la Hristos. Să ne gândim la ceea ce ne-a pregătit Hristos după a Doua Venire, să ne gândim la Raiul cel frumos-frumos! Acum mergem în pridvorul Raiului. Mintea omenească nu-şi poate închipui cum va fi Raiul cel frumos-frumos! Totul lumină! Totul mireasmă! Bucurie negrăită! Fericire! Nimic nu va fi învechit. Hristos le vrea pe toate noi în Împărăţia Sa. Nimic nedesăvârșit! Toate desăvârşite!

Mama mea a murit la 95 de ani şi eu o văd în Rai ca fiind de 30 de ani. Iar pe vremea ocupaţiei, aveam nişte vecini săraci la minte, doi copilași. Noi ne jucam, iar ei încă se chinuiau să meargă, deși eram de aceeaşi vârstă. I-am găsit în Rai, deoarece de mici copii muriseră de foame în timpul ocupaţiei. Le-am spus: „Ce faceţi aici? Cum o duceți?”. Mi-au răspuns: „Efrem, aici nu vorbim. Aici doar învăţăm, avem de studiat”. Ei nu ştiau nici măcar să-şi scrie numele, şi acum, în Rai, învăţau! Aceasta arată desăvârşirea Raiului.

- La Ierusalim, în ultimii ani, se întâmplă lucruri minunate.

Stareţul Efrem: Aş fi vrut şi eu să le văd. Acolo e leagănul lui Hristos. Sfânta Lumină este în fiecare zi la Sfântul Mormânt, dar de Paşte se dă ca un dar de obşte tuturor.

Să mergeţi la Ierusalim. Acolo vedem ce a suferit Hristos pentru noi, iar noi, la măsura noastră, să-I mulţumim şi să-I răsplătim pentru dragostea Lui.

Să-L cunoaşteţi pe Duhul Sfânt!

- Vedem că pe mulţi îi ia moartea prin surprindere...

Stareţul Efrem: În fiecare zi să avem „biletul” în mână. Nu putem ști ce urmează să ni se întâmple. Cândva, am spovedit pe cineva la spital prin semne şi, nu după multă vreme, a murit. Făcuse ceva bun în viaţă şi s-a mântuit în ultima clipă. În viaţa mea am trecut peste multe tulburări şi am văzut că Dumnezeiasca Pronie le aranjează pe toate spre binele omului. Să nu ne fugă din minte gândul la moarte. Să citiţi din Pateric dialogul dintre Sfântul Macarie şi tigva aceea.

Cândva, într-o vedenie, m-am văzut pe mine îmbrăcat foarte frumos, cu veşminte de sărbătoare, şi eram undeva sus, iar mai jos erau fetele pe care le spovedisem şi care strigau: „Părinte, Părinte! Vrem şi noi acolo!”. Dar nu li se dădea voie. Aceasta arată responsabilitatea mea şi harul preoţiei. De aceea, să vă rugaţi pentru mine. Să fiţi în rânduială şi cu luare-aminte. Să vă luptaţi în fiecare zi pe cât puteţi. Hristos iubeşte ceata monahilor, deoarece sunt ostaşii Săi.

- Mâine plecăm din Arizona, Părinte. Spuneţi-ne un ultim cuvânt!

Stareţul Efrem: Drum bun şi călătorie binecuvântată! Să aveţi binecuvântarea mea! Să fiţi sănătoşi şi să mai veniţi pe la noi. Fiecare ştie ce are în „trăistuţa” lui, dar testamentul pe care vi-l las este să-L cunoaşteţi pe Duhul Sfânt. Să lucraţi şi să-L zidiți înlăuntrul vostru, păzind poruncile Evangheliei și păstrând pacea în suflet.

Să aveţi dragoste, bună înţelegere şi să chemaţi numele lui Hristos şi al Maicii Sale. Îngerii să vă însoţească!

Fragmente dintr-un material înregistrat de fiii duhovniceşti din Grecia ai Stareţului Efrem, care l-au vizitat la Mănăstirea „Sfântul Antonie” din Arizona (Mai, 2014)

Traducere de Cătălin Dobri

De pe ortodoxiatinerilor.ro