Timpul, noțiunea aceasta de neînțeles în realitate (ce-o mai fi fiind și aceea „realitate”?) și pe care fizica îl descrie cel mai bine prin legea a doua a termodimicii, se fracturează mereu la Paști și la Crăciun. Toată înțelegerea omenească a lumii sensibile se spulberă în aceste momente de fractură, de moarte, viață, naștere și renaștere, pe care noi le separăm doar din cauza neputinței cuvintelor noastre de a exprima altă realitate, cea revelată. Fiorul de dincolo trece într-o creangă de brad, într-un miez de nucă sau într-un colind care a adunat în el cerul. Când simțim fiorul − dacă îl simțim! −, suntem alții decât cei de fiecare zi. Atunci nu mai știm nimic, nu mai înțelegem nimic, dar abia atunci suntem. Atunci suntem dragoste.
Șerban Madgearu
Fotografie de Simona Andrușcă
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!