„A fi creștin nu înseamnă a fi bun”

Părintele Simeon de la Essex

Cred că nu trebuie nici o pregătire specială pentru a începe practicarea Rugăciunii lui Iisus. Trebuie să începi numai a te ruga, și rugăciunea însăși te va învăța cum să te rogi. Bineînțeles că trebuie să ai credința creștină în suflet, și să nu încerci să practici Rugăciunea lui Iisus ca o formă asemănătoare cu yoga. Deci trebuie să fii înrădăcinat în tradiția Bisericii, să ai o viață sacramentală. Și, dacă e posibil, să ai un Părinte duhovnicesc.

Și acum vreau să subliniez mai întâi că trebuie să știi cui te adresezi. Pentru că atunci când ne rugăm cu Rugăciunea lui Iisus invocăm numele lui Dumnezeu Însuși, și Dumnezeu este prezent în numele Său. Este o formă de Taină.

Am spus că nu trebuie pregătire pentru a începe practicarea Rugăciunii lui Iisus, dar trebuie să dezvoltăm progresiv credința noastră în Persoana pe Care o invocăm. Pe de altă parte, când spunem „miluiește-mă”, adăugăm: „pe mine, păcătosul”. Deci trebuie să invocăm numele lui Dumnezeu cu conștiența că suntem păcătoși.

Dar ce înseamnă a fi păcătos? Nu-i o categorie morală. De pildă, la mănăstire vin și se spovedesc credincioși care regretă că nu sunt buni, și ei ar vrea să facă un efort pentru a deveni mai buni. Atunci eu le răspund că a fi creștin nu înseamnă a fi bun, ci a fi unit cu Dumnezeu. Și, bineînțeles că fiind unit cu Dumnezeu ești bun, dar într-un alt fel. Păcatul exprimă separarea noastră de Dumnezeu. În Noul Testament și la Părinții Bisericii, cuvântul „păcat” este aproape echivalent cu „moarte” și „diavol”. Suntem sclavii păcatului, după cum suntem sclavii diavolului și supuși morții. De aici această cerere este adresată lui Dumnezeu, Creatorul și Mântuitorul nostru, de a avea milă de noi („Miluiește-mă, Dumnezeule”) și de a ne elibera din această stare de păcat și de moarte.

Din „Celălalt Noica”, Ed. Anastasia, 2002