De ceva timp, îmi răsună în minte versul unui cântec: „Când nu vine nimeni, vine Dumnezeu!”. Până astăzi, era doar un vers care mă ajuta să-mi duc gândul la Bunul în momentele de tristețe. Astăzi, versul a devenit trăire, a devenit palpabil. Cum? Simplu, cum doar Dumnezeu poate lucra, cum doar Dumnezeu poate aduce pacea și bucuria acolo unde inima e împietrită și la capătul puterilor. Cum? Simplu! Printr-o carte!
Astăzi vorbeam cu cineva drag despre starea inimii mele, despre cum este ea făcută în bucăți de luni bune și nu pot aduna părticelele pentru a o întregi. Și, da, e greu să duci într-o inimă mică mult gunoi adunat de prin cotloanele vieții. Am căutat să fac curat, să șterg praful păcatelor de pe ea, să șterg urmele de răutate, să o spăl de murdăria judecății, însă, atunci când cred că este totul în ordine, vine furtuna și toate revin la loc.
Și cum poate o carte să-ți aducă un fir de bucurie de care să te agăți, să nu aluneci cu totul în prăpastia deznădejdii? Simplu: un sfânt ți-o dăruiește de ziua lui!
Cu ultimele puteri, ajung la spovedanie. Părintele, bucuros de oaspeți și plin de dor, ne primește cu inima largă și cu daruri alese:
- Aceasta e pentru voi, ați primit un dar de mare preț!
Dintr-o sacoșică, scoate o carte. O deschide și ne arată bilețelul: „Dedicație de la Părintele Nikolai, pentru Dumitru și Ana...”. Care Părinte Nikolai? De la Essex, nepotul Sfântului Sofronie! Venisem la mănăstire pentru spovedanie, dar și pentru privegherea praznicului Sfântului Sofronie.
Cartea venise chiar de la Essex. A fost cumpărată nu demult, însă nu știam când va ajunge la noi. Se pare că Sfântul știa exact când trebuie să o aducă, pentru că, da... noi, oamenii, rămânem datori unii față de alții, însă Dumnezeu și sfinții, niciodată!
Mulțumesc, Sfinte Sofronie!
Alexandrina
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!