Ce lecții primesc de la fiica mea de 7 ani
Copiii poartă în ei o lumină pe care noi, adulții, o pierdem adesea pe drum. Până la o anumită vârstă, gândirea lor nu este încă umbrită de păcate, de interese, de frici sau de calcule. Ei privesc lumea cu o simplitate curată și spun lucruri care, de multe ori, ne pun pe gânduri. Cred cu tărie că merită să ne oprim și să-i ascultăm. Nu ca să-i corectăm, ci ca să învățăm de la ei. Așa s-a născut acest mic interviu cu fiica mea, Macrina, în vârstă de 7 ani. Răspunsurile ei nu sunt „frumoase” pentru că sunt bine formulate, ci pentru că sunt adevărate.
– Ce înseamnă pentru tine „o zi frumoasă”?
– Atunci când nu mă cert cu cineva și fac lucruri care îmi plac foarte mult.
– Care este cel mai important lucru pe care l-ai învățat până acum în viață?
– Să nu mint, să nu fur, să fiu bună și să împart cu ceilalți.
– De ce crezi că oamenii uneori se supără unii pe alții?
– Pentru că se provoacă unii pe alții.
– Ce crezi că îi face pe oameni fericiți?
– Oamenii sunt fericiți dacă ascultăm de ei și nu le facem rău.
– Dacă ai putea schimba un lucru în lume, ce ai schimba?
– Aș vrea să fie o lume fără certuri și vara să nu se ofilească florile.
– Ce crezi că este greu pentru adulți?
– Este greu când au multe lucruri de făcut și nu mai au timp să stea cu copiii.
– Dar ce crezi că este greu pentru copii?
– Este greu dacă părinții lor nu au timp să stea cu ei și să se joace.
– Ce înseamnă să fii „un om bun”?
– Să faci lucruri care îți plac atunci când trebuie, nu să ajungi bătrân și să zici că n-ai reușit să faci nimic în viață din ce îți place. Dacă faci ce îți place, atunci ești fericit și bun.
– Crezi că fiecare copil are o misiune în viață? Care crezi că este a ta?
– Misiunea mea este să fiu ascultătoare și bună cu cei din jurul meu.
– Ce te face să simți că trăiești cu adevărat?
– Atunci când sunt cu familia.
– Ce te face să simți că ești iubită?
– Atunci când mă drăgălește familia mea.
– Dacă ar trebui să descrii familia ta în trei cuvinte, care ar fi acelea?
– Iubire, cumințenie și dragoste.
– Cum Îl vezi tu pe Dumnezeu în mintea ta?
– Bun.
– Ce crezi că Îl face pe Dumnezeu cel mai fericit?
– Să fiu cuminte.
– Cum crezi că arată dragostea lui Dumnezeu?
– Mare.
– Care este momentul în care ai simțit cel mai clar că Dumnezeu te ajută?
– Întotdeauna când am avut nevoie de El.
– Dacă L-ai putea întreba pe Dumnezeu un singur lucru, ce L-ai întreba?
– Cum aș putea să fac ca lumea să fie și mai bună?
– Dacă ai putea să-mi dai un sfat mie, ca mamă, care ar fi acela?
– Să mă iubești mereu.
În loc de încheiere, aș vrea să spun că, într-adevăr, copiii nu sunt lipsiți de greșeli, dar sunt încă lipsiți de răutate. Ei caută dragostea, blândețea și prezența. Nu teorii, nu explicații complicate, ci inimă. Sufletul copilului știe instinctiv ceea ce noi, adulții, uităm adesea: că binele se face simplu, că iubirea se arată prin timp și atenție, că Dumnezeu este bun și aproape.
Poate că, înainte de a încerca să-i învățăm pe copii cum să fie oameni mari, ar fi bine să ne lăsăm, din când în când, învățați de ei. Pentru că ei ne sunt, fără să știe, o pildă vie despre cum arată sufletul atunci când încă nu s-a îndepărtat de lumină.
Andreea Macra
